Zaharova, limba modovenească și limba moscovită

Sau unde dai și unde crapă...

Ca mai toată lumea în ziua de azi, și purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, și-a descoperit competențe lingvistice! Nu trebuie să pierdem prea mult timp să deslușim elucubrațiile individei (este un melanj de afirmații false și contradicții), căci iese în evidență stupiditatea sa uluitoare: încercînd să supraliciteze într-un conflict închipuit – trece de la presupusa existență a unei limbi moldovenești la inexistența limbii române –, simte nevoia să argumenteze prin apelul la savantul german Johannis Alsted care, în 1628, în cartea Thesaurus Chronologiae, ar fi menționat doar limba moldovenească (lingua moldavorum) și nu și limba română.

Doar că, cum spune și înțelepciunea populară românească, cine sapă groapa altuia cade singur în ea! Căci acordînd credit acestui autor, în mod automat spune și că Rusia a furat denumirea istorică Rus' (care desemna zona ocupată de imperiul multietnic fondat de vikingi și care avea capitala la Kiev), căci același autor denumește limba vorbită în Țaratul Moscovei ca fiind lingua moscovitarum, diferențiind-o clar de limba „rusă” sau rutenă (practic ucraineana de azi): lingua russica seu ruthenica!

Iar asta se întîmplă cam pe tot cuprinsul cărții!

Practic, Zaharova își taie craca de sub picioare de mai multe ori, căci prin validarea acelei cărți admite implicit:

• că numele limbii ei ar trebui să fie limba moscovită (sau muscălească, eventual);
• că Ucraina (Rutenia) a fost tot timpul diferită de statul condus de la Moscova;

„Egalul acesta ar fi cea mai mare victorie a Rusiei”

La primul meci de astăzi (Rusia - Spania) mi-am promis să nu închid sonorul și comentatorii nu mi-au înșelat așteptările! N-am avut răbdare să notez chiar toate perlele, dar destule mi-au zgîriat urechile (la numele străine variantele greșite sînt cu roșu, iar cele corecte cu verde):

• „campionatul under [andăr] șaptișpe” - ori spunem toate cuvinte în engleză (Under 17), ori le traducem pe toate (sub 17);
• Soci – pronunțat într-o singură silabă (vezi aici);
• Dzyuba (Дзюба) e pronunțat ba Giuba, ba Dziuba sau Djiuba (depinde de comentator);
• Diego Costa e pronunțat ba Costa, ba Coșta (depinde de comentator) – și în spaniolă, și în portugheza braziliană (Costa e născut în Brazilia) numele se pronunță cu s.
• Mario Fernandes e pronunțat Fernandeș, deși corect e Fernandes, cu s;
• Cheryshev/Cerîșev (Черышев) e pronunțat Cerișev deși transliterarea standard românească este chiar Cerîșev;
• „deznodămîntul după 45 de minute” – lăsînd la o parte că nu e nimic tragic aici, deznodămîntul implică finalul confruntării;
• „ciudată decizia de a-l trimite pe bancă pe Iniesta” – de fapt nu a fost trimis pe banca de rezerve, ci a fost de la bun început acolo (nu a fost titular);
• „cifrele statistice sînt incredibile”;
• „pare să aibe alt ritm”;

Prelungirile s-au încheiat apoteotic cu minunăția: „egalul acesta ar fi cea mai mare victorie a Rusiei”!

Este de mirare faptul că cei care comentează meciurile pentru TVR nu au sesizat marele avantaj al faptului că acest eveniment este găzduit de Rusia: numele sînt transliterate fonetic în alfabetul chirilic, ceea ce înseamnă că este suficient să se uite pe numele jucătorilor scrise în limba rusă pentru a putea pronunța (relativ) corect numele...

NB Cam în toate limbile lumii World Cup se traduce ceva echivalent cu Cupa Mondială (doar în rusă și germană am descoperit că se traduce cu termenul echivalent cu „campionat”). În perioada interbelică se folosea exclusiv denumirea de Campionat, căci acesta era numele oficial (primele două ediții au fost campionate, abia cel din Franța, din 1938 a fost Coupe de Monde).

Editare ulterioară: cel mai apreciat comentariu la întrebarea Campionat Mondial sau Cupă Mondială, pusă pe facebook: ☺️