Definiții circulare... (episodul 2)

Dacă ai doar DEX-ul acasă și vrei să afli ce înseamnă anumite cuvinte trebuie să te înarmezi cu răbdare multă.

cobză modernă

CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător lăutei, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). – Din ucr., rus., pol. kobza.
LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.

Practic aflăm că lăuta e un fel de cobză și cobza e un fel de lăută. Nu mai spun că ambele pornesc de la un concept nedefinit: „Instrument muzical cu coarde”.

Dacă ne uităm și în alte dicționare, confuzia începe să crească! În DLRLC avem:

CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, întrebuințat spre a acompania alte instrumente, de obicei vioara.
LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță bombată și cu gîtul îndoit; p. ext. nume generic pentru instrumentele cu coarde.

lăută modernă

Confuzia se poate exacerba cînd descoperim și definiția luthului:

LUTH, luthuri, s. n. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. [Pr.: lut] – Din fr. luth. Cf. it. liuto.

sau dacă citim explicațiile lui Scriban:

lăútă f., pl. e [...] Vechĭ. Un fel de vioară cu doŭă saŭ treĭ coarde (Stam. 187) pe care, în loc de arcuș, le atingea o rotiță pe care o învîrteaĭ cu mîna dreaptă, ĭar cu stînga călcaĭ pe coarde (fr. vielle). Maĭ pe urmă, vioară obișnuită.

Din acest moment am hotărît să este mai sigur pentru neuronii mei să caut și restul instrumentelor cu coarde: țiteră, scripcă, ceteră, diblă șamd!

Definiții circulare... (episodul 1)

Am explicat mai demult cum trebuie construită o definiție ca să fie corectă, însă dicționarele tipărite se luptă cu problemă majoră: spațiul. Din acest motiv au fost inventate tot felul de strategii care să  ajute editorul să tipărească mai puțin (nu neapărat din cauza costurilor, cît din cauza confortului utilizatorului): nu se oferă definiții pentru negațiile cuvintelor sau pentru cele formate cu prefixe evidente (de genul re-) decît dacă cuvîntul format a căpătat sensuri noi, diferite de cele evidente.

Cel mai rău lucru care i se poate întîmpla unui dicționar este să aibă definiții... să nu le zicem proaste, dar care să nu reușească să transmită cititorului sensurile termenului explicat. Iar în momentul în care grija pentru spațiu devine exacerbată, apar ușor greșelile, căci se poate uita care este scopul principal al dicționarului.

Să luăm exemplul conceptului de concatenare. Deși există în limba română de multișor (în chimie de cel puțin 100 de ani, iar în informatică de la apariția ei), abia în ediția din 2009 a apărut în DEX (într-a treia retipărire a ediției a doua!)

După cum se vede concatenare trimite la a concatena, iar a concatena trimite la concatenare. Ceea ce se cheamă în literatura de specialitate „definiție circulară” sau chiar cerc vicios (dacă ne legăm și de logică). Evident, o asemenea definiție este inutilă, însă, cu siguranță, cel puțin în cazul acesta există o explicație simplă (fără a scuza în vreun fel eroarea!)...

Fără a cunoște dedesubturile creării DEX, putem presupune că un colaborator nou (ediția precedentă din 1998 nu conținea termenii, deci ei au fost adăugați în ediția curentă) a definit varianta mai des folosită – concatenare – iar apoi verbul a fost definit în funcție de acesta. Dar acest lucru contravenea convenției deja stabilite pentru DEX, și anume că substantivul provenit din infinitivul lung se definește întotdeauna pe baza verbului. Probabil că la corectură s-a observat acest lucru și s-a folosit convenția, însă nu s-a refăcut și definiția verbului!