Cel mai rău lucru care i se poate întîmpla unui dicționar este să aibă definiții... să nu le zicem proaste, dar care să nu reușească să transmită cititorului sensurile termenului explicat. Iar în momentul în care grija pentru spațiu devine exacerbată, apar ușor greșelile, căci se poate uita care este scopul principal al dicționarului.
Să luăm exemplul conceptului de concatenare. Deși există în limba română de multișor (în chimie de cel puțin 100 de ani, iar în informatică de la apariția ei), abia în ediția din 2009 a apărut în DEX (într-a treia retipărire a ediției a doua!)
După cum se vede concatenare trimite la a concatena, iar a concatena trimite la concatenare. Ceea ce se cheamă în literatura de specialitate „definiție circulară” sau chiar cerc vicios (dacă ne legăm și de logică). Evident, o asemenea definiție este inutilă, însă, cu siguranță, cel puțin în cazul acesta există o explicație simplă (fără a scuza în vreun fel eroarea!)...
Fără a cunoște dedesubturile creării DEX, putem presupune că un colaborator nou (ediția precedentă din 1998 nu conținea termenii, deci ei au fost adăugați în ediția curentă) a definit varianta mai des folosită – concatenare – iar apoi verbul a fost definit în funcție de acesta. Dar acest lucru contravenea convenției deja stabilite pentru DEX, și anume că substantivul provenit din infinitivul lung se definește întotdeauna pe baza verbului. Probabil că la corectură s-a observat acest lucru și s-a folosit convenția, însă nu s-a refăcut și definiția verbului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu