harakiri

    „Un prost aruncă o piatră-n apă, o sută de-nțelepți nu pot să o scoată” spune înțelepciunea populară și se pare că că textul rămîne la fel de adevărat dacă înlocuim „prost” cu „Prostănac”...
    Astfel, cert este că într-un ziar descoperim declarația:

Nu-mi fac harakiri cu mîna mea. PSD să aibă curajul să o facă.

iar în altul descoperim că replica ar fi fost de fapt:

Nu vreau să fac harakiri partidului pe mîna mea.

    În orice caz, ambele variante sînt greșite: harachiri (scris și harakiri sau hara-kiri), fiind o formă de sinucidere, este evident că trebuie executat de persoana în cauză (așadar am avea de-a face cu un pleonasm sau cu o inconsistență semantică și logică). Se pare că autorii articolelor au fost amețiți și ei de declarația respectivă dacă au preluat-o fără să îi cerceteze consistența internă...

    Ar mai fi de menționat că forma folosită diferă de cea „oficială” – harachiri – din motive neștiute s-a preferat înregistrarea unei forme oarecum românizate, deși cuvîntul nu este des folosit, chiar în contradicție cu principiilor pe care le clamează DOOM-ul (de folosire a standardelor internaționale cînd este vorba de transliterări).