În limba latină, rictus însemna „gură (larg deschisă); deschiderea gurii” și provine, la rândul lui, din verbul ringor „a deschide gura larg; a mârâi (cu dinții la vedere)”.
În franceză, de unde am preluat termenul, sensul principal este cel medical – contracție a mușchilor feței în unele afecțiuni ale sistemului nervos (de exemplu cele cauzate de tetanos sau otrăvirea cu stricnină) –, dar se folosește mai mult sensul figurat: „grimasă, strâmbătură”.
Sursa căutărilor este evidentă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu