În folclorul gramatical internautic folosirea sintagmei din titlu (și a altora asemănătoare) este considerată o gravă greșeală: dacă cumva te pune Aghiuță să scrii așa ceva, vor apărea imediat savanții de serviciu care îți vor explica că ești varză la limba română. Problema lor e că dacă îi întrebi unde ar fi greșeala, cei mai mulți nu vor avea o explicație (doar, eventual, că așa le-a spus învățătoarea), ia restul vor însăila o explicație fără sens.
Mit: „mai corect” este greșit căci „corect” nu permite gradele de comparație.
Categorie: înțelegere defectuoasă a sensurilor cuvintelor, sofism.
Explicație: evident, nu găsim vreo regulă în GLR care să ateste exact cazul acestui termen, ci doar se definesc categoriile de adjective care nu au grade de comparație:
- cele care numesc o însușire negradabilă (absolut, mort, etern șamd);
- cele categoriale (euclidian, geografic, pulmonar, vizual șamd);
- unele compuse (albastru-verzui, dulce-acrișor șamd);
- cele care etimologic sînt superlative (optim, superior, infim șamd);
- cele care au înțeles superlativ (gigantic, preaputernic, străvechi, rarisim șamd);
- cele derivate cu sufixe diminutivale, cu sens de inferioritate (căldicel, slăbuț șamd);
Singura care s-ar potrivi ar fi prima categorie, însă nu există sensuri ale lui corect care să nu fie gradabile. Poate ajută și cele peste 100 de definiții din dicționare care conțin sintagma (nici nu mai luăm în calcul cele peste 300.000 de documente indexate de Google)!
Oricum, există un test simplu pentru verificarea existenței comparativului: dacă adjectivul poate fi folosit cu superlativul absolut – adică foarte corect – atunci poate fi folosit și cu comparativul – mai corect.
Interesant e faptul că în Gramatica de bază a limbii române, autoarele au folosit la gradele de comparație folosind termenul corect:
Sursa: sursa erorii este evidentă: școala! Din păcate e singurul loc unde se învață gramatică, astfel că nu putem da vina pe altcineva. Modalitatea de transmitere e similară cu viroza: există persoane care nu au înțeles prea bine ce li se explică (sau poate chiar li s-a explicat prost) care se simt obligați să dea mai departe, astfel ca explicația greșită îi „infectează” pe cei cu imunitate gramaticală scăzută. Noile victime devin la rîndul lor vectori de răspîndire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu