Se crede greșit că forma de reflexiv (adică utilizarea pronumelui reflexiv) implică neapărat că există o acțiune asupra subiectului (ca în „el se spală”), căci se folosește și pentru nuanța reciprocă („se înghiontesc” [unul pe celălalt]), interesul special din reflexivul dinamic („mă gîndesc să plec”), reflexivul gramatical, tot dinamic, dar verbele nu pot fi folosite altfel (a se teme) sau fără a-și schimba sensul (a se ruga, a se uita), pentru impersonalizare (precum „se crede” de la început, total diferită de forma „standard” de reflexiv, personală: „El se crede Napoleon”), pentru verbele eventive („se îmbolnăvește de ochi”), pentru o nuanță pasivă („Respectul se cîștigă”) sau chiar pentru a crea o formă intranzitivă verbelor tranzitive („El se bate” – acestea apar de obicei în dicționare) șamd!
Din păcate nu am descoperit în GLR o analiză serioasă pe tema asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu