Se știe că folosirea cuvintelor cu încărcătură afectivă mare (șoc, groază, atenție șamd) apare cînd se dorește atragerea atenției cititorilor asupra unor articole atunci cînd nu există suficientă substanță în respectivele articole.
Aici, probabil involuntar, folosirea expresiei „a trăi un șoc” atrage și atenția lingviștilor asupra limbii române precare folosite în text!
Cele două componente ale expresiei nu se prea potrivesc: a trăi este un verb care implică o durată mare de timp (se asociază cu termeni care sugerează întinderea în timp; vezi , de exemplu, expresia „trăiește o dramă”), dar șoc este un termen asociat cu momentanul (și este asociat cu verbele momentane sau neutre: „a avea/suferi un șoc”). Cele două expresii menționate par a fi fost amestecate de un vorbitor cu mai puțin simț al limbii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu