Interesant este faptul că au apărut tot felul de explicații care mai de care mai fantasmagorice pentru explicarea fenomenului (repet, de amploare), cum ar fi dorința oamenilor de a crea o distincție între scheletul – totalitatea oaselor și scheletul – ființă fictivă, însă, conform sondajelor făcute (neștiințifice, e adevărat), diferențierea există numai în teorie: puține persoane folosesc ambele variante și fac o reală diferențiere între sensuri.
Mai curînd fenomenul este explicabil prin tendința din limbă de a forma pluralul în -i, ceea ce la neutru implică migrarea către masculin (*scheleți, *robineți, *paleți), iar la feminin crearea unor plurale asociate cu incultura (*ciocolăți, *crătiți, *cravăți).
2 comentarii:
Nu-s de meserie, dar "ciocolăți", etc., nu cred ca au treaba cu incultura, imi pare mai degraba un regionalism, ardelenism. "Bări", "băbi", "grenăzi". Cum zicea Ilarion Ciobanu (ca nu mai stiu cum il chema pe personaj) in "Profetul, aurul si ardelenii: "Bă, ție ți s-a făcut de pălmi?"
Sunt de acord cu explicația dumneavoastră, în exemplele pe care le-ați dat este un vorba de un fenomen care are o distribuție diatopică. În ceea ce privește schelet - schelete > *scheleți, asistăm la o tendință de simplificare a pluralului pentru cuvintele a căror ultimă literă este consoana dentală surdă /t/. Din punct de vedere articulator este mult mai ușor de produs nexus-ul /tsi/. În plus, prezența multor cuvinte care se termină în "t" și al căror plural corect se formează în același fel (ex: pilot - piloți) induce în eroare vorbitorii naïve.
Trimiteți un comentariu