Despre nume (6) - alte nume indoeuropene

vechiul silabar persan

Continuăm periplul numelor cu cele vechi indoeuropene. Reiterez faptul că majoritatea informațiilor prezentate sînt preluate din cartea Nume de persoane (Al. Graur).

Mai multe studii comparative ne arată că limbile indoeuropene (cu excepția latinei) au sau au avut în trecut același sistem de formare a numelor de persoane, ceea ce ne face să credem că au moștenit acest sistem din limba comună primi­tivă. Orice om avea un singur nume, de obicei compus din două elemente, fiecare din ele cu înțelesul lui (legătura dintre elemente nefiind totdeauna clară).

Iată mai întîi cîteva exemple de nume indiene (care se mai folosesc și astăzi):

• Ceandragupta „protejat de lună“ (ind. ceandra „lună" și -gupta „pro­tejat"). La fel e numele matematicianului Brahmagupta (Brahma – Zeul creației);
• Dașarathas „cel care are zece care" (eroul unei epopei adaptate în romînește de Coșbuc; ind. dașa „zece" și ratha „car"; e vorba, bineînțeles, de care de luptă);
• Kalidasa „sclav al zeiței Kali" (ind. dasa „sclav"), numele unui cu­noscut poet;
• Mahatma „suflet mare" (ind. maha- „mare" și atma- „suflet"), pre­numele lui Gandhi;
• Radhakrșnan, numele unui om politic indian, este format din Radha „păstoriță iubită de zeul Krșna și zeificată"; r vocalic se pronunță astăzi aproape ca ri, de aceea în Europa se transcrie adesea Krișna (deci Radhakrișnan).
• Rajendra (pronunțat ragendra) „cel mai bun dintre regi" (ind. raja, ragea „rege" și Indra, numele unui zeu), prenumele lui Prasad, om politic actual.

În unele cazuri apar și nume dintr-un singur element, for­mat cu un sufix:

• Şakuntala, eroina piesei cu același nume a lui Kalidasa, derivă de la ind. șakunta- „pasăre".

Asemănătoare cu numele indiene sînt cele vechi persane:

• Artakhșatra (devenit în grecește Artaxerxes) „domnie curată" (pers. arta „curat" și khșatra „domnie");
• Khșayarșa (devenit în grecește Xerxes) „bărbat domnitor" (pers. khșaya „domnitor" și arșan „om");
• Mitradates „dăruit de zeul Mitras";
• Viștaspa (devenit în grecește Hystaspes) „cel care are 20 de cai" (pers. vișta „20" și aspa „cal");
• Zarathustra „cămilă de aur“ (pers. zarath- „de aur“ și -ustra „că­milă").

Şi aici apar nume formate dintr-un singur element:

• Darayawauș (în grecește Dareios, în latinește Darius, în romînește Darie) „stăpînitor".
• Din pers. kuru „tron“ e format numele regelui numit în grecește Kyros, în latinește Cyrus.

În celtică situația e cam aceeași, doar că avem mai puține informații. Ca al doilea element al compunerii găsim adesea, în limba galică, pe:

• -rix „rege": Cingetorix (cingeto- „viteaz"), Dumnorix (dumno-, după unii „lume", după alții „adînc"), Orgetorix (orgeto- „omorîtor" ?). 

Tot în galică găsim un al doilea termen:

• mar- „vestit": Indutiomarus, Segomarus (sego- „zimbru"). 

De origine celtică este și numele Brigita, „înaltă”., iar celticul *Dubno-walos (*dubno- „lume" și *walos „puternic") s-a tranformat în numele scoțian Donald.