Există cuvinte dacice în limba română? - episodul I: DEX-ul

    Am luat la puricat DEX-ul și rezultatul îl găsiți în articolul de aici! Urmează în viitorul apropiat încă două episoade: unul cu Dicționarul Etimologic Român (Ciorănescu) și celălalt cu Dicționarul Etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică (M. Vinereanu).

    Pe scurt, conform DEX nu avem etimoane dacice (ceea ce pare normal avînd în vedere lipsa izvoarelor), dar există cuvinte care au indicii care ne ajută la o primă filtrare:

• cuvintele care apar cu indicația cf. alb. - 90 de cuvinte, printre care: abur, balaur, moașă, năpîrcă, traistă;
• cuvintele care apar cu etimologie necunoscută - peste 1000 de cuvinte, printre care: baci, băiat, beci, burtă, cotor, melc, pungă, sculă, stăpîn, zmeură;

Sigur, nu toate cuvintele cărora DEX-ul le oferă o etimologie au etimologia „beton” (adică sub nici o formă nu ar putea proveni din substrat): de exemplu, lui creier i se găseşte o etimologie forţată, din latină (cerebellum), cînd de fapt are un corespondent în albaneză, krerë, „capete“ (pluralul lui krye), care nu se poate explica prin latină. 

vespasiană

Toalete publice romane în Ostia Antica

    Cei mai bătrîni își amintesc cu siguranță sinonimul pentru pisoar*: vespasiană. Legătura cu împăratul Vespasian este evidentă, însă motivul legăturii rămîne obscur pentru mulți. Dacă vă gîndiți că Vespasian a inventat pisoarul (WC-ul sau WC-ul public), greșiți: acestea existau de multă vreme în Roma (inclusiv cu apă)! 

    Vespasian de fapt a fost doar cel care, din cauza faptului că războiul civil golise visteria imperiului, a impus pentru prima oară o taxă pentru colectarea urinei și pentru folosirea pisoarelor - vectigal urinae. Răspunsul lui Vespasian la întrebarea de ce impune o atare taxă a devenit legendar: „Banii n-au miros!”...

După Revoluția Franceză, Parisul a început să se modernizeze, iar igiena a impus crearea WC-urilor publice. De aceea s-au creat coloanele cu pisoare la interior (și afișe la exterior), care au fost botezate ironic imediat coloane Rambuteau, după numele prefectului care le-a instalat. Se zice că prefectul, căruia nu-i plăcea să fie asociat cu pisoarele, a lansat expresia coloane vespasiene, de unde și numele de azi.

---

* Editare ulterioară: ca să răspund unor „critici”: pisoar cu s este forma corectă, nu cea cu ș.

atașamente... malițioase

    Dintr-un comunicat SRI referitor la un atac informatic aflăm că aceste au fost generate de aplicații... malițioase! Adicătelea răutăcioase, sarcastice! Altă sursă prezintă prezumtivul atac informatic un pic mai poetic (dar savuros prin superficialitatea pe care o exhibă):

    Despre „atașamente” puteți citi acest articol al Rodicăi Zafiu, dar cînd acestea sînt combinate oximoronic (da' parcă mai mult moronic) cu maliția pur și simplu devenim și noi malițioși!

calmar sau calamar

    De ce se spunea calmar în limba română? Pentru că a fost preluat din limba franceză (fiind o limbă simandicoasă, iar calmarii nu erau mîncați de plebe). De ce se spune calmar în franceză și nu calamar (în latină e calamaris, în greacă așijderea)? Pentru că tutele și cocalarii francezi din evul mediu au stîlcit cuvîntul... :)
    Întrebarea care se pune aici e de fapt alta: avînd în vedere că în limba română exista cuvîntul calmar, de ce naiba oamenii au început să spună calamar? Foarte simplu: tutele contemporane care au început să aibă acces la mîncăruri exotice habar n-aveau de existența acestui cuvînt la noi și l-au readaptat (și doar întîmplător au readus în discuție o formă mai aproape de cuvîntul din limbile de origine: latină/greacă): aici au ajutat vacanțele din Grecia (καλαμάρι), Italia (calamaro), Turcia (kalamar) șamd.
    Ce trebuie să facem în acest moment: să păstrăm cuvîntul vechi sau să acceptăm varianta nouă (care în 99% din cazuri e frangleză, ca job)? Principiul e simplu: oameni culți trebuie să respingă inovația cît timp nu se generalizează. Din păcate IL nu e de aceeași părere și aplică criterii discreționare de acceptanță cînd redactează dicționarele: deși DOOM2 acceptă ambele variante, DEX 2009 se poziționează de partea lui calamar (în ciuda faptului că nu se deranjează să modifice etimologia din franceză unde e clar calmar)! Pînă la urmă, greșeala nu face decît să alinieze conceptul la standardele internaționale (mai puțin Franța), așa că o putem accepta!

PS Zice diacritica că și în franceză tendința e să se zică calamar în loc de calmar și dă drept exemplu un site de rețete, unde avem cam de 7 ori mai multe rețete cu calamar decît cu calmar.

Hipermarketul ca sursă de neologisme

Destocaj

    Dacă acum ceva vreme, tot ca rezultat al unei vizite în hipermaket, descoperism termenul mulci – cuvînt fără un corespondent acceptabil în limba română – acum trebuie să vorbesc despre unul care nu are nici o rațiune de a exista în limba română: destocaj (vezi imaginea).
    Și fără să avem acces la sursă putem deduce înțelesul: acțiunea de a micșora stocurile (barbarismul antonim e deja în dicționare). Ba mai mult, terminația trădează și originea: franceză (dar noi știam asta încă din momentul în care am văzut numele hipermarketului).

    Interesant este că și în franceză este un neologism, dar și că definiția pe care am găsit-o în Larousse (singurul dicționar canonic care definește cuvîntul) pare să aibă alt înțeles decît cel sugerat de raftul cu pricina: „acțiunea de a repune în utilizare ceva ce a fost în prealabil stocat”. În dicționarele online destockage-ul e definit mai plat: „reducere de stocuri”.
    Realitatea din teren ne arată că este vorba de niște simple reduceri de preț pentru alimente perisabile ca să se vîndă mai ușor (și mai ales înainte de expirarea termenului de garanție). 

Cum scriem cuvintele străine în limba română?

    La școală nimeni nu îți spune ce să faci dacă vrei să te bagi în seamă și să folosești cuvinte străine în texte scrise în limba română, ci mai curînd ești învățat că cacofoniile (sic!) sînt greșeli impardonabile și că pleonasmele în exces s-ar putea să te orbească.
    În mod curios, nici DOOM2 nu se ocupă special de scrierea cuvintelor importate recent, totuși există informația, bine ascunsă, astfel că o putem descoperi dacă căutăm cu grijă descoperim sfaturile Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei.

Cratima
[...]
8. leagă articolul hotărât enclitic sau desinența de cuvintele greu flexionabile, în cazul:
[...]

• împrumuturilor și numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul; !bleu-ul; Bruxelles-ul; !dandy-ul, pl. art. !dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri; 

!Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului sau a desinenței la împrumuturile — chiar neadaptate sub alte aspecte — terminate în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri.

Sursa: DOOM 1.2.4

pațachină

Rhamnus cathartica - pațachina

    Nu-i așa că nu știați care este sensul propriu/primul sens al lui pațachină? Acesta se referă la arborii din familia Rhamnaceae: crușînul (Rhamnus frangula) și respectiv verigarul  (Rhamnus cathartica)!
    Sensul familiar („femeie vulgară”) nu a putut fi explicat încă: Șăineanu susține că planta s-ar fi folosit în trecut în boiangerie, însă afirmația nu se verifică (probabil e vorba de Rubia tinctorum, roiba), A. Scriban consideră că sensul ar putea proveni de la mirosul puternic al plantei (cf. putoare), iar Ciorănescu consideră că sensul ar putea fi o contaminare de la moțochină / mațaghină.
     Știm, în schimb, de la Scriban și Ciorănescu, că numele plantei provine din limba sîrbă: pasjakovina (pas - „cîine”, pasjak - „scîrnă de cîine”).

Despre drone

    Nici nu a intrat bine în limbă cuvîntul dronă (prima ocurență a acestui cuvînt am descoperit-o ca fiind din 2008) și deja a început să fie folosit și cu alte sensuri (asta ca să nu spun greșit, că nu poate fi vorba de așa ceva la un neologism)! Sensul inițial, preluat din engleză, era cel de „aparat de zbor fără pilot uman”, subînțelegîndu-se faptul că aparatul era suficient de mare ca să depășească sfera aeromodelismului și să intre sub incidența autorităților aviatice.
    În ultimul timp, elicopterele multirotor telecomandate de jucărie (cum ar fi așa numitele tri-, quad- sau hexacoptere) capabile să transporte un minim de încărcătură (o cameră video, marfă de contrabandă sau chiar un pistol), au început să fie numite și ele „drone”.
    Colac peste pupăză, adaptarea după forma scrisă o dronă - două drone a început să fie concurată de adaptarea după pronunție un dron - două dronuri sau chiar un drone (pronunțat ca în engleză) - două drone-uri. Probabil că presiunea majorității se va impune: avem exemplul recent al lui clonă care, în ciuda recomandărilor din dicționare pentru clon, s-a impus.

*piurea

piurea, schembea și altele belele

    Ajungi la restaurant și vezi pe meniu puree. Te gîndești ca or fi vrut să fie franțuziți (purée) dar au rămas fără diacritice.
    Dar cînd vezi piurea (și încă de două ori) ce scuze le mai poți aduce? Sigur, așa scria pe un meniu de acu' o sută și ceva de ani, am văzut și eu. Dar să fi intrat atît de bine în rol oamenii încît să copieze și greșelile care se făceau p-atunci (că vedem pe meniu și schembea)?
    Oricum, cu ocazia asta mi-am amintit că în copilărie nu am reușit să aflu exact cum se zice, deoarece am auzit toate variantele posibile: piuré, piréu, piré, püré (franțuzit un pic)...