Nici nu a intrat bine în limbă cuvîntul dronă (prima ocurență a acestui cuvînt am descoperit-o ca fiind din 2008) și deja a început să fie folosit și cu alte sensuri (asta ca să nu spun greșit, că nu poate fi vorba de așa ceva la un neologism)! Sensul inițial, preluat din engleză, era cel de „aparat de zbor fără pilot uman”, subînțelegîndu-se faptul că aparatul era suficient de mare ca să depășească sfera aeromodelismului și să intre sub incidența autorităților aviatice.
În ultimul timp, elicopterele multirotor telecomandate de jucărie (cum ar fi așa numitele tri-, quad- sau hexacoptere) capabile să transporte un minim de încărcătură (o cameră video, marfă de contrabandă sau chiar un pistol), au început să fie numite și ele „drone”.
Colac peste pupăză, adaptarea după forma scrisă o dronă - două drone a început să fie concurată de adaptarea după pronunție un dron - două dronuri sau chiar un drone (pronunțat ca în engleză) - două drone-uri. Probabil că presiunea majorității se va impune: avem exemplul recent al lui clonă care, în ciuda recomandărilor din dicționare pentru clon, s-a impus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu