Matematică polițienească: 0,4 este negativ!

Se pare că educația științifică din România este un caz pierdut: eșecul poate fi observat în viața de zi cu zi, în incapacitatea de a face legături cu informațiile științifice sau  de a face simple raționamente bazate pe informații științifice. 

Exemplul cel mai bun este polițistul (purtător de cuvînt, deci se presupune că este ceva mai răsărit) care ne spune îndurerat că la școala de poliție este concurență... negativă! Ca să își exprime clar ideea spune și valoarea „negativă”: 0,4 (4 candidați pe 10 locuri)! De ce o crede cineva că 0,4 este negativ mi-e peste putință să înțeleg... să fie oare subunitar un cuvînt așa de greu?

Greșeala îmi seamănă cu așa-zisa presiune negativă, care era fluturată la începutul pandemiei! 

Meandre sau mendre?

Răspunsul pe scurt: ambele-s corecte, dar înseamnă chestii total diferite!

Meandrele sînt sinuozități, cotituri dese și întortocheate pe care le fac unele rîuri, mai ales la șes. Provine din vechea greacă, de la numele rîului (și zeității asociate) Meandru din apropierea orașului Milet. Atenție, la singular este meandru, nu meandră!

Mendre (defectiv de singular) este un cuvînt rar folosit în limba română cu sensul „pofte, capricii”, practic a rămas doar în expresia a-și face mendrele „a-și face de cap”. Din păcate, multă lume a început să zică *a-și face meandrele (similar cum a da șfară în țară a devenit în mintea unora a da sfoară în țară).

Deși majoritatea filologilor par să fie de acord că stîlcirea expresiilor ar fi o dovadă de incultură asumată (căci nimeni nu poate fi obligat să folosească cuvinte sau expresii pe care nu le înțelege), există un curent nou care susține că potrivirea cuvintelor după ureche ar fi semnul existenței unei inteligențe lingvistice. Sigur, nu se elimină partea cu incultura, dar măcar există o parte pozitivă!

Ca să vorbim numai de cele întîmplate în ultima săptămînă, iată dovada „inteligenței lingvistice” a dlui Cioroianu:

și respectiv a dlui Boc:

Numele populare ale lunilor

Este foarte interesant că în ultimul secol și jumătate o parte din numele populare ale lunilor anului au fost uitate! În lista de mai jos am încercat să le adun pe toate (în aldine le-am marcat pe cele „canonice”, prezentate și prin școală):

• ianuarie = gerar, cărindar
• februarie = faur, făurar
• martie = germănar, mart/mărțișor
• aprilie = prier, florar
• mai = frunzar, pratar, florar
• iunie = cireșar, cireșel
• iulie = cuptor
• august = secerar, măsălar, gustar
• septembrie = vinicer/vinițel, răpciune
• octombrie = brumărel
• noiembrie = brumar, promorar/promorei
• decembrie = undrea/îndrea, neoisu, ningău

Sursa imaginii: revista Familia, 1877 

xilofon din... lemn!

 Ce se mai vinde prin magazinele noastre...

Cum pronunțăm GPL?

Evenimentele în plină desfășurare – exploziile cisternelor cu GPL – au adus în prim plan abrevierea (și pronunțarea ei deseori greșită) în mai toată media. Ultima ediție a dicționarului ortografic (DOOM3) l-a introdus în lista sa de cuvinte, așa că ne-am aștepta să ne rezolve problema din titlu. Din păcate chiar și DOOM3 greșește cînd propune pronunțarea [ğipiel], ca și cum ar fi cuvînt englezesc: 

Nu numai că GPL este o prescurtare românească –  Gaz Petrolier Lichefiat – dar în limba engleză prescurtarea peste LPG (liquefied petroleum gas), deci pretenția că ar trebui să pronunțăm ca în englezește este pur și simplu rizibilă! Ce-ar fi să zicem pentru CFR siefar în loc de cefere?!

Abțibilduri de avertizare pentru gaze petroliere lichefiate pentru limba engleză

Abrevierea se folosește de multă vreme, vezi un exemplu de folosire din Revista construcțiilor, 1970:

Singura explicație pe care o pot da pentru această greșeală este că la sfîrșitul anilor '90, cînd a început GPL-ul să fie folosit drept combustibil alternativ, probabil, cineva (sau mai mulți) fără prea multă cultură a crezut că este o prescurtare din engleză, iar alții au preluat greșeala fără să gîndească prea mult... Există totuși și o parte pozitivă: la majoritatea televiziunilor se pronunță corect, în ciuda recomandărilor DOOM!