rata fatalității...

Și la epidemiile trecute am observat folosirea lui fatalitate cu o accepțiune care nu există în limba română, în special în sintagma din titlu (vezi, de exemplu, aici, deși expresia e folosită mult mai des pe cale orală,). Definiția din DEX:

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis.
sursa: DEX '09 (2009)

Evident, sensul nou – pentru care s-ar putea folosi „mortalitate” mult mai firesc și în spiritul limbii române – este preluat, ca tot vocabularul romglezei, fără prea mult discernămînt, din engleză!

izoletă...

Foto: Libertatea

Odată cu coronavirusul, a apărut în România și un „nou” termen: izoletă! Este vorba de o targă etanșă (de obicei hipobarică), care previne răspîndirea agenților patogeni de către bolnav.
Am pus ghilimele la nou deoarece este folosit de ceva timp (prima atestare am descoperit-o într-un articol despre Ebola).

În engleză se spune isolation stretcher („targă de izolare”), eventual cu numele produsului (EpiShuttle „EpiNavetă” într-o traducere aproximativă), în franceză brancard étanche, în italiană barella di isolamento, deci nu s-a simtit nevoia unui termen special.

Are o etimologie neclară – după cum am văzut mai sus nu pare să provină din limbile de circulație –, dar este destul de evident punctul de plecare: verbul a izola! Totuși, în limba română nu există sufixul -etă, așadar construcția pare artificială (nu pare românesc, ci împrumutat).

carantină

Carantina este fără îndoială unul dintre cuvintele la modă acum (pe lîngă coronavirus, autoizolare, pneumonie șamd). Chiar și pentru cei care nu au plăceri lingvistice, este destul de evident că termenul trebuie să aibă legătură cu o epidemie din trecut – ciuma din secolul al XIV-lea – dar nu este clară legătura cu numeralul 40. Termenul este format în dialectul venețian, quarantena, și desemna perioada de 40 de zile în care călătorii care doreau să intre în Veneția erau nevoiți să aștepte (fie pe corabie, fie pe anumite insule din lagună) înainte de a li se da permisiunea. Știm exact și anul în care cuvîntul a început să fie folosit: 1448, an în care senatul venețian a prelungit perioada de izolare de 30 de zile (trentina) la 40!

De aceea este cumva curios faptul că DEX nu oferă sensul inițial, cel de perioadă de izolare, ci doar cel de loc de izolare și, mai general, al izolării în sine! Sigur, lucrul acesta se observă și în limbă, folosindu-se sintagma „perioada de carantină” pentru a desemna intervalul în care trebuie urmate regulile carantinei. De notat și faptul că termenul care desemnează locul unde se întîmplă carantina, lazaretul, a dispărut practic din limba română, probabil ca urmare a dispariției epidemiilor în ultimul secol.

Bonus:

Creșterea numărului de căutare pe Google este semnificativă (100% reprezintă popularitatea maximă a termenului în perioada aleasă drept interval de referință)

Poate părea o creștere bruscă, dar ca să punem lucrurile în balanță trebuie văzută și situația lui coronavirus?

Cum respiră papa?

Dacă un plămîn este lipsă, iar celălalt extirpat? :D

bolnav de... coronavirus

Se pare că în presă nu s-a aflat că nu poți „bolnav de virus”, ci doar de o boală... Iar coronavirusul nu este o boală, ci un virus! Cînd contactezi un virus ai (sau ești „bolnav de”) viroză, gripă, hepatită sau cum s-o numi boala asociată...

Se mai poate spune, eventual, că ești bolnav de ficat, de inimă șamd (deci e vorba de un organ, ceea ce clar coronavirusul nu e)!

Trebuie să spunem că nu numai Digi a făcut-o de oaie, ci cam toată presa!

De menționat că noul coronavirus a primit numele oficial (la OMS) SARS-CoV-2, iar boala asociată (noua coronaviroză cum ar veni), COVID-19.