 |
„frustrat” în Google Trends |
În ultimul timp, în zona gri a limitei neclare dintre limba de zi cu zi și limbajul suburban, s-a insinuat o „apreciere” pe care unii vorbitori o folosesc ca pe un fel de insultă
frustrat! Cu atît mai curioasă este apariția acestui sens, cu cît celelalte cuvinte din familie
frustrare sau
frustrant sînt folosite cu sensuri în concordanță cu cel al verbului!
Termenul este relativ nou, apărut în perioada tulbure a tranziției, cînd jargonul psihanalizei a început să apară prin filmele difuzate la TV. Fiind termen nou adoptat de limbă, care nu are nici un fel de legătură cu lexicul cunoscut, nu e de mirare că a fost prost interpretat. Astfel, dintr-o explicație care nu are o conotație negativă:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
a ajuns (în zona de care vorbeam mai sus) să fie folosit drept cu sensurile
+invidios sau
+complexat +cîrcotaș (căci întotdeauna este folosit împotriva cuiva care își manifestă o opinie, de obicei negativă, cel puțin în opinia celui care folosește apelativul). Sigur, conotația negativă e doar în mintea vorbitorului; mai curînd este cel care suferă este chiar el, transmițînd ideea că ar vrea să insulte, însă nu are suficiente cunoștințe de limbă română ca să o facă!
De remarcat că termenul
frustrat nu este explicat în DEX sau alte dicționare moderne, deși are o prezență consistentă pe Internet (peste un milion de pagini care îl conțin ca adjectiv, nu ca formă verbală)! În orice caz,
frustrat nu poate însemna astăzi decît „lipsit de un drept, păgubit”, dar folosirea formei greșite mult timp poate impune greșeala ca normă.
 |
În ultimul an frustrat a fost căutat de 60.000 de ori, iar frustra, frustrare încă pe atît. |