lifuroii domnului Popescu

Cristian Tudor Popescu este unul dintre puținii ziariști care, cum se spunea pe vremuri, are condei! Știe să utilizeze limba română, cuvintele-s bine alese, de aceea este surprinzător să descoperi că uneori dă cu oiștea-n gard la acest capitol (să fim înțeleși, opiniile sale pot fi criticate, căci nu întotdeauna este ghidat de obiectivitate, dar scriitura rareori dă greș).  

Ultima ispravă: lifuroii! Dacă jurnalistul s-ar fi limitat la folosirea termenului, nu am fi avut nimic să comentez, însă veleitățile sale de lexicograf ne pun pe gînduri căci, dacă verificăm dicționarele, observăm că definiția popesciană nu are vreo legătură cu explicațiile date în ele.

Republica 2023, CTP definește lifuroii

Faptul că autorul a simțit nevoia să explice termenul ne sugerează că nici el nu era sigur că mesajul său ar fi ajuns la cititor în forma dorită. Dacă ar fi fost un cuvânt mai folosit, ne-am fi putut gîndi că Academia a eșuat în glosarea tuturor sensurilor (că nu ar fi prima oară), însă cum termenul este un regionalism (și m-aș hazarda să zic și arhaism), e greu de crezut că „strada” îl folosește...

Dicționarul Academiei – a lifui, lifuroi

Sigur, putem crede că definiția dată de dl Popescu este ironică, însă avem două potențiale probleme aici:

• sintagma lifuroi stricați, nu corespunde cu ironia (și nici cu definiția oferită), ci mai curînd cu invectiva; 
• așa-zisa explicație a fost vînturată și în trecut (vezi imaginea de mai jos); 

În consecință, singura explicație pe care o am e că dl Popescu chiar crede explicația pe care o oferă, însă singurele texte disponibile pe internet care l-ar susține sînt exact cele care se referă la explicațiile lui din 2006!