Acum mai bine de 150 de ani, cînd ortografia limbii române nu era încă normată, scrierea cu chirilice impusese deja ideea că „scriem cum pronunțăm”, astfel că existau multe cuvinte scrise greșit din cauza pronunțării deficitare! Iar *dezastros este unul din acele cuvinte, fiind un caz limită: pe de-o parte fiind considerat importat din franceză, unde désastreux se pronunță aproximativ [dezastr'ö], pe de altă parte considerîndu-se o producție autohtonă, compus din dezastru + -os. De altfel pînă la reforma ortografică din 1904, avem mai multe ocurențe ale lui dezastros decît pentru dezastruos, cuvîntul fiind un bun exemplu pentru cazurile în care ortografia a influențat pronunțarea!
 |
| Se scria dezastros încă de pe vremea chirilicelor! |
Totuși, au trecut mai bine de 100 de ani de cînd s-a fixat forma „autohtonă” dezastruos, astfel că ne mirăm că forma veche încă apare (mai ales într-un mediu care ar trebui să fi fost strict controlat):
În zilele noastre, observăm o reapariție a formei fără hiat, *dezastros, dar în mod evident nu mai are legătură cu pronunțarea din franceză, ci cu tendința de evitare a hiatului (iar cum diftonul uo nu există în română, hiatul este redus la vocala -o-).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu