Sau unde dai și unde crapă...
Ca mai toată lumea în ziua de azi, și purtătoarea de cuvînt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, și-a descoperit competențe lingvistice! Nu trebuie să pierdem prea mult timp să deslușim elucubrațiile individei (este un melanj de afirmații false și contradicții), căci iese în evidență stupiditatea sa uluitoare: încercînd să supraliciteze într-un conflict închipuit – trece de la presupusa existență a unei limbi moldovenești la inexistența limbii române –, simte nevoia să argumenteze prin apelul la savantul german Johannis Alsted care, în 1628, în cartea Thesaurus Chronologiae, ar fi menționat doar limba moldovenească (lingua moldavorum) și nu și limba română.
Doar că, cum spune și înțelepciunea populară românească, cine sapă groapa altuia cade singur în ea! Căci acordînd credit acestui autor, în mod automat spune și că Rusia a furat denumirea istorică Rus' (care desemna zona ocupată de imperiul multietnic fondat de vikingi și care avea capitala la Kiev), căci același autor denumește limba vorbită în Țaratul Moscovei ca fiind lingua moscovitarum, diferențiind-o clar de limba „rusă” sau rutenă (practic ucraineana de azi): lingua russica seu ruthenica!
Iar asta se întîmplă cam pe tot cuprinsul cărții!
Practic, Zaharova își taie craca de sub picioare de mai multe ori, căci prin validarea acelei cărți admite implicit:
- că numele limbii ei ar trebui să fie limba moscovită (sau muscălească, eventual);
- că Ucraina (Rutenia) a fost tot timpul diferită de statul condus de la Moscova;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu