- slava (veche), pe care o vedeți deseori prin dicționare ca limbă sursă a unor cuvinte românești, este de fapt bulgara veche;
- slavona, limba de cancelarie în Moldova și Țara Românească (și nu numai), este de fapt bulgara medie;
- folosindu-se deja alfabetul chirilic (azbuchea) – dezvoltat în primul Imperiu/Țarat bulgar – în documentele oficiale românești scrise în slavonă, acesta a devenit opțiunea firească pentru scrierea limbii române;
- limba bulgară și-a pierdut flexiunea cazurilor (iar limbile slave au de obicei 7 cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, instrumental, locativ și vocativ);
- limba bulgară este singura* limbă slavă care are articol hotărît (influența așa-numitei Uniuni lingvistice balcanice);
- limba bulgară este una dintre puținele limbi slave care nu are litera î;
- limba bulgară modernă (după secolul XIX) devine din ce în ce mai analitică, adică în loc să folosească flexiunile pentru a clarifica rolul cuvîntului în propoziție, folosește ordinea cuvintelor (sau cuvinte funcționale) pentru a o face.
Aș mai adăuga o informație care nu are legătură cu limba, dar care este interesantă în sine: în 1878, Carol I a fost una dintre propunerile la tronul noului principat autonom bulgar, creîndu-se astfel premisele unei uniuni personale între România și Bulgaria, similară cu cea a lui Cuza din 1859!
În 1886, după ce țarul Alexandru a fost obligat să abdice, Carol I a fost din nou propus la conducerea Bulgariei, însă numai opoziția dură a Rusiei (!), care a amenințat invadarea României în cazul în care Carol I ar fi acceptat propunerea, l-a făcut pe acesta să renunțe.
* în afară de macedoneană, care este considerată de unii lingviști doar un dialect al bulgarei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu