La sugestia unui utilizator, am creat un sondaj pe tema asta (vezi rezultatele în dreapta), cu scopul de a afla cam care este situația limbii române (mulți preoți avînd obiceiul să folosească o limbă arhaică, în noaptea de Înviere și nu numai).
Rezultatele sînt cele din dreapta
Trebuie făcute, totuși, cîteva remarci:
1. Singura formă acceptată de plural de normă (DOOM2) este morminte.
3. Mergînd pe principiul „la Roma faci ca romanii”, pronunțarea trebuie să fie conformă cu normele bisericii. Și în acest caz trebuie folosită forma din dicționare, morminte, căi aceasta este folosită și de Patriarhie, dar și de patriarhul Daniel.
4. Nu în ultimul rînd, uzul este în favoarea lui morminte: căutările pe Google după versul „și celor din morm.... viață dăruindu-le” relevă 10.000 de documente cu forma morminte și doar 2500 cu mormînturi.
8 comentarii:
Morminte
Nu pot să cred că se insistă cu forma mormânturi in loc de morminte la slujba de înviere. Toată ființa mea refuză să cânte cu această formă a cuvântului. Din punctul meu de vedere este profund greșită folosirea lui.
De acord cu pluralul"morminte"
În ceea ce priveşte ponderea folosirii formelor mormânturi sau morminte, obişnuim în vorbirea de zi cu zi să folosim forma de plural morminte. Când ne deplasăm la cimitir spunem că mergem la morminte, iar de Paştele Blajinilor credincioşii spun că ies la morminte. Din această cauză, urmare unei experienţe îndelungate, mintea noastră s-a obişnuit ca atunci când pronunţăm forma de plural morminte să asocieze acest semn lingvistic cu imaginea cimitirului la care obişnuim să mergem. Aici, se află trupurile celor plecaţi dintre noi şi care aşteaptă Învierea cea de obşte, înviere care este posibilă datorită Învierii lui Hristos. Deci, pluralul ,,morminte” este corect, dar are o dimensiune ce se rezumă doar la spaţiul sacru al cimitirului.
Pluralul mormânturi este o formă mai veche decât morminte; dar încărcătura spirituală a formei mormânturi este mult mai mare. Când rostim mormânturi nu ne referim doar la multitudinea mormintelor ce alcătuiesc cimitirul. De multe ori Sfânta Scriptură vorbeşte despre starea de păcătoşenie ca fiind asociată cu moartea, pe care noi o numim moarte spirituală. Sfântul Pavel zice că „plata păcatului este moartea”, iar tatăl îşi primeşte fiul risipitor zicând că „mort a fost şi-a înviat.” Forma de plural, care desemnează atât starea de înrobire a păcatului, cât şi totalitatea mormintelor din cimitir, este mormânturi şi nu morminte, care se rezumă doar la cimitir. Hristos Domnul dăruieşte viaţă nu doar celor care au plecat dintre noi şi al căror trupuri aşteaptă Învierea cea de obşte, ci şi celor care zac în mormânturile păcatului.
În ceea ce priveşte ponderea folosirii formelor mormânturi sau morminte, obişnuim în vorbirea de zi cu zi să folosim forma de plural morminte. Când ne deplasăm la cimitir spunem că mergem la morminte, iar de Paştele Blajinilor credincioşii spun că ies la morminte. Din această cauză, urmare unei experienţe îndelungate, mintea noastră s-a obişnuit ca atunci când pronunţăm forma de plural morminte să asocieze acest semn lingvistic cu imaginea cimitirului la care obişnuim să mergem. Aici, se află trupurile celor plecaţi dintre noi şi care aşteaptă Învierea cea de obşte, înviere care este posibilă datorită Învierii lui Hristos. Deci, pluralul ,,morminte” este corect, dar are o dimensiune ce se rezumă doar la spaţiul sacru al cimitirului.
Pluralul mormânturi este o formă mai veche decât morminte; dar încărcătura spirituală a formei mormânturi este mult mai mare. Când rostim mormânturi nu ne referim doar la multitudinea mormintelor ce alcătuiesc cimitirul. De multe ori Sfânta Scriptură vorbeşte despre starea de păcătoşenie ca fiind asociată cu moartea, pe care noi o numim moarte spirituală. Sfântul Pavel zice că „plata păcatului este moartea”, iar tatăl îşi primeşte fiul risipitor zicând că „mort a fost şi-a înviat.” Forma de plural, care desemnează atât starea de înrobire a păcatului, cât şi totalitatea mormintelor din cimitir, este mormânturi şi nu morminte, care se rezumă doar la cimitir. Hristos Domnul dăruieşte viaţă nu doar celor care au plecat dintre noi şi al căror trupuri aşteaptă Învierea cea de obşte, ci şi celor care zac în mormânturile păcatului.
Forma mormânturi mi se pare singura forma acceptabilă la slujba de înviere. Mormintele sunt cele în care cei îngropați rămân pentru vecie (odihnăveșnică!) Pentru cei care vor învia spre viață veșnică alături de Hristos,forma este ,,mormânturi",cum ziceau și strămoșii noștri.
Este plăcut să citești explicații venite de la oameni culți!
Este plăcut să citești explicații date de oameni culți
Trimiteți un comentariu