Prima parte (număratul literelor) este un exercițiu mult prea facil pentru tipul acesta de examen, probabil ar fi nimerit pentru evaluarea la clasa a II-a. Al doilea se vrea un exercițiu cu schepsis (ci-ul din pleci ar fi de fapt un singur sunet), însă există o problemă.
Poate la Centrul Național de Evaluare și Examinare (sau cine o fi responsabil de aceste subiecte) nu se știe că din punct de vedere fonetic africatele se rostesc ca o combinație de sunete. Acesta este cazul lui ci (notat cu č), care de fapt este o combinație de t și ș. Practic pleci trebuie transcris fonetic [pletș] (dacă e să fim exacți scriem [plet͡ʃ]), astfel că unii ar putea spune că este vorba tot de 5 sunete.
Pentru cine nu crede, m-am înregistrat rostind pleci:
și l-am rulat invers (se sude ștelp cu un p final extrem de scurt, aproape insesizabil):
Este oare suficient pentru a „decreta” că ci-ul (indiferent că îl notăm cu č sau cu t͡ʃ) reprezintă două sunete? Poate că nu, dar nici varianta cu un singur sunet nu este mai îndreptățită pentru a fi cea aleasă! Sigur, din punctul de vedere al programei și a ceea ce învață copiii este „corect”, adică în manual se spune că ci (sau, dacă preferați, č) este un singur sunet. Totuși, nu este taman corect ca pentru un examen să fii obligat să reții informații care, dacă nu-s incorecte, măcar neclare tot pot fi considerate.
P.S. Dacă luăm la bani mărunți și al doilea punct din exercițiu descoperim altă potențială hibă: rostind încet cu viteză normală avem vocala nazalizată î, care poate fi considerată și ea un singur sunet.
4 comentarii:
Când văd articole de genul, stau sa ma gândesc cât de multă prostie suntem dispuși sa debitam (sau sa scriem) doar pentru a isca o controversa. In secvența pleci, NU sunt doua sunete, se pronunta pleç, nu plecii ca sa fie doua sunete. In cazul in care omul dorește sa îl scrie tș ( nu am acel ș fonetic), îmbinarea rezultata va duce tot la un sunet, pentru ca tș, dz( iar nu am caracterul necesar pentru aceasta fonema, dar este g din geamgii), și altele, reprezintă O fonema, chiar dacă se scriu prin doua semne, ele doar un sunet reprezintă. As putea intra in detalii și sa îți descriu consoanele ca semn al cunoștințelor mele medii in fonetica, dar cred ca m-am făcut deja destul de clară.
Partea despre prostiile debitate este cu atît mai interesantă cu cît vi se aplică perfect.
Cred că degeaba aș încerca să vă recomand să citiți cu atenție articolul, căci văd că, deși nu ați înțeles ideea lui, nu vă deranjează să vorbiți despre el. Pe scurt, articolul explică că acel exercițiu este stupid din două puncte de vedere:
- nu arată nimic despre nivelul elevilor de clasa a VIII-a (poate ar fi bun la clasa a II-a);
- fonetica lucrează uneori cu concepte neclare, care nu sînt potrivite pentru a fi date la un examen;
Altfel, sînteți prea gentilă că dvs. cînd spuneți „cunoștințe medii”:
- prin ç probabil înțelegeți č (acel „tș” de care vorbiți apoi);
- nu există în română secvența dz (cu atîț mai puțin pentru ǧ) – aceasta e altă africată. Dacă nu „îl aveți” pe ǧ, îl puteți scrie d͡ʒ, dž sau dj;
- nu există conceptul „fonemă” (probabil vă referiți la fonem);
- aveți impresia că notația fonetică t͡ʃ (tș dacă doriți) este un moft și, în condițiile de cunoștințe în domeniu „dovedite” deja, vă permiteți să faceți considerații „filosofice” despre notarea unor sunete cu două semne(că, mde, fonologii au chef să complice treburile doar ca să se afle în treabă). În plus, tot în articol se aducea un argument simplu: dacă considerăm t͡ʃ ca fiind un singur sunet din motive de contopire, atunci și combinația în, fiind contopită și ea (într-o vocală nazală), ar trebui considerată tot un sunet...
Mie îmi place când cineva se ia de mine, dar persoana in cauza nu știe sa scrie corect... sînteti,atît și așa mai departe, eu sunt convinsă ca am depășit perioada in care se scriau așa cuvintele având in vedere ca DOOM 2 a apărut in 2005, mai mult de atât, cred ca ați avut destul timp sa îl consultați sau “sa trageți un ochi peste el” încât sa vedeți ca, de fapt, se scrie cu u sau â, nu cu î( in secvențe prezentate, desigur)*. Adevarul e ca și eu am greșit, recunosc, dar nu Cunoșteam termenul corect in romana, “fonem”, deoarece eu am studiat fonetica in engleza “phoneme” și am dedus, eronat, ca in romana echivalentul este fonema. Îmi cer scuze pentu acest lucru. In al doilea rând, observ ca, exact la fel precum in articol, va legati de niște lucruri stupide, care nu își au rostul, doar pentru a-mi nega argumentul. După cum am precizat și in articol, eu NU am acele caractere fonetice in telefon, nici la îndemâna, de aceea am scris așa, am și dat exemple, in cazul in care nu se intelegea, deși ma asteptam sa fie destul de clar totul, dar se pare ca am așteptări prea mari. Mai mult de atât, NU am considerat ca tș este un “moft”, nu am zis niciunde asta, sunt perfect conștientă ca este folosit și ca e important. Sincer, nu văd rostul acelui mesaj lung in care va luați de cele mai mici lucruri pe care ori le-ați înțeles greșit, ori le debitati din imaginația abundentă pe care o aveți. Acum, trecând la lucruri mai serioase, intenționez sa fiu cât de clară pot: 1. Da, acel Exercițiu este prea ușor pentru un copil de clasa a 8-a, dar pana la urma oricum nu are o pondere mare asupra notei finale și, dacă e sa o luam așa, chiar si la BAC se dau chestii simple, deci nu văd cum puteți avea atâta frustrare nefondata. 2. Fonetica nu înseamnă doar “câte sunete exista intr-un cuvânt”, deci, in principiu, ce se primește la examen e simplu, iar in romana, romana fiind o limba destul de fonetica, nu cred ca se pot întâmpina multe neclarități.
O zi buna și sper ca in următorul răspuns nu o sa mai fiți atât de frustrat încât sa simțiți nevoia sa ma corectați la chestii deja explicate
*am simțit nevoia sa pun in paranteza acea explicatie, deoarece cred ca m-as fi trezit mâine-dimineața cu un mesaj de 500 de caractere explicându-mi ca î se folosește la început de cuvânt, deci toate argumentele mele sunt instant greșite. ;)
Cu tot respectul, subscriu și eu opiniei că chestiunea este discutabilă și nu putem afirma 100% că e vorba de două sunete. Dacă se pretează la un subiect de examen, tocmai pentru că părerile sunt împărțite, rămâne o întrebare deschisă.
Unii oameni diferențiază între "cat shit" și "catch it". Iar în poloneză este o diferență clară între "czysta" (africată) și "trzysta" (ocluzivă + spirantă).
https://en.wikipedia.org/wiki/Affricate_consonant
Affricates vs. stop–fricative sequences
Trimiteți un comentariu