 |
| „frustrat” în Google Trends |
Termenul este relativ nou, apărut în perioada tulbure a tranziției, cînd jargonul psihanalizei a început să apară prin filmele difuzate la TV. Fiind termen nou adoptat de limbă, care nu are nici un fel de legătură cu lexicul cunoscut, nu e de mirare că a fost prost interpretat. Astfel, dintr-o explicație care nu are o conotație negativă:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.a ajuns (în zona de care vorbeam mai sus) să fie folosit drept cu sensurile +invidios sau +complexat +cîrcotaș (căci întotdeauna este folosit împotriva cuiva care își manifestă o opinie, de obicei negativă, cel puțin în opinia celui care folosește apelativul). Sigur, conotația negativă e doar în mintea vorbitorului; mai curînd este cel care suferă este chiar el, transmițînd ideea că ar vrea să insulte, însă nu are suficiente cunoștințe de limbă română ca să o facă!
De remarcat că termenul frustrat nu este explicat în DEX sau alte dicționare moderne, deși are o prezență consistentă pe Internet (peste un milion de pagini care îl conțin ca adjectiv, nu ca formă verbală)! În orice caz, frustrat nu poate însemna astăzi decît „lipsit de un drept, păgubit”, dar folosirea formei greșite mult timp poate impune greșeala ca normă.
 |
| În ultimul an frustrat a fost căutat de 60.000 de ori, iar frustra, frustrare încă pe atît. |
3 comentarii:
Nu cred că aveți dreptate să fiți atât de categoric. Am observat că deseori cei ce plasează verdicte categorice referitoare la limba română se ... înșală.
Limba română este vie, slavă domnului. „Frustrat”-ul completează și nuanțează o stare care, în alte exprimări ar necesita mai multe cuvinte pentru a spune/ evoca același lucru.
În plus, formarea cuvântului este extrem de naturală. Din participiul verbului, se transformă în adjectiv și de acolo mai este doar un pas până la forma substantivală.
Dar, pe lângă funcțiile și mecanismele lingvistice enunțate mai sus, validarea este dată si de utilizarea frecventă, fără niciun pericol de interpretare greșită. Prin urmare cam toată lumea (inclusiv, Dvs.) înțelege ce a vrut să spună vorbitorul (indiferent dacă are sau nu dreptate, pe fond, în vreunul din cazurile reale de utilizare).
Deci, place sau nu, „frustrat”-ul e intrat și el în limbă, cu toate drepturile pe care i le va recunoaște si DEX-ul cu proxima ocazie - poate și inspirându-se din DexOnLine.ro.
În sfârșit, mai există o mică inexactitateîn textul Dvs.: „frustrare” este în DEX. Nu departe de cvasi-necunoscutul/ rar-utilizatul „frustrator”.
Dacă cineva vrea să vă insulte și vă spune „intelectualule!” pe un ton corespunzător, veți neglija conținutul semantic al cuvîntului și veți lua act numai de ton (care clarifică intenția vorbitorului; oricum, comunicarea non-verbală este cea care transmite cea mai mare parte a informației). De asemenea veți fi amuzat de nivelul de cunoștințe al „atacatorului”, ceea ce se va finaliza cu o ameliorare a nivelului insultei.
Pornind de aici trebuie doar să înlocuiți „intelectual” cu „frustrat” (sau orice altă „insultă” neadecvată).
Altfel am corectat inexactitatea, mulțumesc de atenționare!
N-am să vă contrazic. Este totuși un loc comun faptul că limba română este extrem de bogată în expresii. Ați dat unul, mai sunt ... mii.
Când ceva „prinde”, se pot da peste cap toți lingviștii din țară fără să poată schimba ceva. Cel mai probabil, asta este valabil pentru toate limbile în circulație.
Putem divaga și spre comunicarea non-verbală, însă în cazul „frustrat”-ului nu e cazul. Fie că scrii, fie că spui „Xulescu [dovedește prin comportament că] este un frustrat.”, este greu de crezut că poți să-i atribui mai multe înțelesuri.
În schimb, când scrii:„Xulescu [dovedește prin comportament că] este un intelectual.” fără a pune afirmația într-un context, înțelegi un singur lucru - cel pozitiv, iar atribuirea altui sens o poți face doar oral, prin ton, prin eventuale grimase, sau mai știu eu ce.
Totuși, ca să nu rămână [multe] neclarități, sensul ne-peiorativ al „frustrat”-ului, fără a fi nevoie de altceva pentru a fi înțeles corect, apare atunci când este cunoscută o cauză reală a frustrării. De exemplu: „bibliografia pentru examen nu a fost anunțată tuturor, astfel Xulescu a fost frustrat de șansa de se prezenta corespunzător”. Posibil [personal, nu știu nicio persoană care ar folosi cuvântul, deși este în DEX], persoana care răspundea de anunțul bibliografiei a fost, pentru Xulescu, un ... frustrator.
Trimiteți un comentariu