Mi se pare fascinant că, în ciuda faptului că regulile nu sînt tocmai respectate în România, românilor le plac regulile. Sigur, nu să le respecte, ci să le impună altora! De parcă gramatica limbii române nu ar fi destul de neregulată, există persoane care propovăduiesc reguli învățate după ureche, nu după „carte”. Cele mai multe reguli sînt benigne, fiind particularizări ale unor reguli mai generale, dar rămîn multe pernicioase pentru că fie consideră ca fiind greșeli construcții perfect valide, fie sînt pur și simplu greșeli.
Mit: este incorect să spui
doi de i, căci după numerale de la 1 la 19 nu se pune
de (abia de la 20 în sus s-ar pune
de).
Categoria: consideră ca fiind greșeală o construcție corectă.
Explicație: regula inventată este un sofism tipic, generalizînd o regulă fără a ține cont de context. După cum se vede și în Gramatica limbii române, „excepția” este tratată, regula inventată fiind invalidată direct în text.
Sursa: Gramatica limbii române (Editura Academiei, vol. I, pag. 297-298)
2 comentarii:
Сериос, май скрие чинева "сунт" ку "ы" дин "и" ?
Da, Alioșa, toată lumea scrie cu î, cel puțin la începutul și la sfârșitul cuvintelor :)
Trimiteți un comentariu