status quo?

    Navigînd internetul la viteze mari am descoperit un articol colo, altul dincolo foarte interesante (pe bune!) care aveau ceva comun: foloseau sintagma status quo! Bine, bine, o să mă întrebați: ce e în neregulă cu asta? Neregula e că eu știam că se zice statu quo... Iar cînd doi îți spun că ești beat, te duci la culcare...
    Ei bine, eu nu m-am dus la culcare, ci la dicționar (da' nu la DEX, că mai găsim și erori pe acolo). Expresia vine din limba latină, din locuțiunea in statu quo ante (bellum) „în starea în care era înainte (de război)” – iar cum in cere în latinește ablativul, forma corectă e statu – din care a rămas doar bucata statu quo. Dacă o să mă întrebați de ce în DOOM se recomandă forma asta, dar cu cratimă (statu-quo), nu aș ști să răspund, dar poate are legătură cu Statu-Palmă-Barbă-Cot care este imediat înainte...
    Cert este că în toate limbile romanice (cu excepția limbii italiene) forma academică este statu quo, iar în engleză și ... chiar mai contează restul limbilor?... este status quo. Este „mai” corectă atunci forma folosită de noi sau cealaltă? Aici poate ar fi necesară părerea unui expert în limba latină, dar la prima vedere ambele sînt un nonsens în forma prescurtată, iar cum înlocuirea unui nonsens cu altul este un nonsens :), rămîne să folosim ce există deja.
    Singurul argument viabil rămîne așadar cel al folosirii formei încetățenite la noi (inclusiv în dicționare), deci recomandarea merge cu majoritate de voturi către statu quo cu sau fără liniuță.

Editare ulterioară: pare că în ultimul timp varianta englezească a devenit forma dominantă. Cu toate acestea, prefer tot forma din dicționar!