emoțional sau emotiv?

    Un mesaj adresat „Poștei redacției” dexonline ne-a adus pe tapet problema utilizării cuvintelor emotiv și emoțional.

    Din punctul de vedere al etimologiei cuvintelor, ele ar trebui să însemne ceva de genul:

• emoțional este creat cu ajutorul sufixului -al – care se referă la emoții, care ține de emoții, propriu emoțiilor;
• emotiv se formează cu -iv care creează/produce emoții;

    Sigur, diferența o poate da radicalul (într-o parte e forma scurtă, cealaltă forma lungă), dar nu cred că e ceva semnificativ. Avînd în vedere că nici unul nu a fost construit în română, sensurile pot diferi de sensurile teoretice de mai sus (fiind importate cu sensurile deja alterate).

    Majoritatea folosește emotiv numai în forma „fire/persoană emotivă” sau a substantivului echivalent (emotiv) – al doilea sens din DEX – așadar percepția asupra acestui cuvînt, cel puțin, este un pic distorsionată. Rareori este folosit în alte construcții, iar cînd este folosit, sensul evident este „care se referă la emoții” (primul sens din DEX). Din punctul acesta de vedere definiția este corectă. În ceea ce privește emoțional, acesta are un spectru mult mai larg de folosire, totuși, deși apar ca sinonime în DEX (și nu numai: la fel e și în Dicționarul de sinonime - Mircea și Luiza Seche, ambele apar ca sinonime al lui afectiv), cele două nu sînt mutual înlocuibile.

    Ce îmi pare interesant este că cele două cuvinte se folosesc cu sensuri similare, ele nu își împart aria de folosire (nu am descoperit prea multe locuri în care se poate înlocui emotiv cu emoțional sau viceversa). Cîteva exemple (la întîmplare) adunate de pe internet: hipnoză emotivă, partener non-emotiv, tensiunea emotivă a minții, funcția emotivă a comunicării comparativ cu inteligență emoțională, încărcătură emoțională, atașare emoțională...

    Dacă căutăm în DEX, emoțional are printre sensuri și „care produce o emoție” (trecînd peste nefericita folosire în definiție a singularului: „o emoție”,  se exprimă exact ce ar fi etimologic corespunzător lui emotiv, care nu apare însă și în definiția acestuia), iar emotiv are chiar primul sens „Care se referă la emoție” (adică corespunzătorul lui emoțional, care nu apare însă și în definiția acestuia). Așadar o încurcătură clară... Ca să vedem care este sursa încurcăturilor căutăm sensurile din limba de proveniență. Cuvîntul provine în mod evident din franceză:

• emotiv (emotif):

adj. Relatif aux émotions, suscité par l'émotion : Choc émotif.
adj., n. Qui s'émeut, se trouble facilement ; impressionnable, nerveux, sensible : Un enfant émotif.

• emoțional (émotionnel):

Qui concerne l'émotion : Choc émotionnel.

     După cum se vede, în franceză, (în ciuda definițiilor ușor diferite) cele două sînt sinonime (inclusiv dicționarele le indică ca atare). De aici am vaga impresie că a pornit toată problema (copiatul definițiilor din dicționare străine fiind un sport național), creînd o (falsă) sinonimie pentru cele două. 

    Autorul mesajului a ridicat de asemenea problema existenței unui calc din limba engleză (miza fiind de fapt corectitudinea definiției sau, mai exact, „calitatea” de barbarism a sensului) în al treilea sens al cuvîntului emoțional din NODEX:

 3) (despre persoane) Care vădește emoții. Fire emoțională.

    Aici răspunsul este mult mai dificil de găsit (în special din cauza melanjului de sensuri discutat). În orice caz, se poate descoperi similaritatea definiției cu cea a cuvîntului pasional „care vădește pasiune”, ceea ce clarifică folosirea unui sens diferit de cel de fire emotivă. Pornind de la seria sinonimică (crescătoare) emoție, sentiment, pasiune putem forma emoțional, sentimental, pasional, ceea ce mă face să cred că acest sens exista dinaintea contactului postdecembrist exacerbat cu limba engleză. Așadar, deși nu pot afirma răspicat că în ziua de azi nu există influențe din limba engleză, sînt destul de sigur că sensul vizat nu este un calc din limba engleză ci mai curînd de o preluare din limba franceză eventual o modificare autohtonă.