D'ale diacriticelor

Brîna Caprelor, Bucegi

    Venind zilele trecute spre București dinspre Tîrgu Mureș, în zona munților nu am reușit să găsesc alt post de radio care să se audă decent, astfel că am rămas fixat pe Radio România Actualități! După o surprinzător de reușită emisiune culturală, a sosit rîndul unui intermezzo turistic. Despre muntele Caraiman (care se află, conform celor spuse la radio, în sud-estul țării...), Jepii Mici și tot așa. Cînd domnișoara care ne vorbea (probabil citind de pe o hîrtie) a început să vorbească despre „*branele care sînt caracteristice muntelui”, am ciulit urechile, căci nu mi-a venit să cred ce aud! După cîteva repetări ale gogomăniei, mi s-a aprins beculețul: iată unde se poate ajunge fără diacritice! Fără o cultură minimală a limbii, mai ales în zona cuvintelor folosite mai puțin, de la brînă se va ajunge la *brană. Indiferent dacă citea de pe o foaie un text fără diacritice, fie că materialul a fost preluat de pe net, de pe un site fără diacritice, rezultatul este penibil.