duminică, 27 noiembrie 2016

ștrudel

Foto: ichkoche.at
Mai mult ca sigur toată lumea știe celebrul desert vienez ștrudel de mere (Apfelstrudel pre limba lui de baștină), însă destul de puțini cunosc faptul că la origine cuvîntul strudel însemna „vîrtej (de apă), bulboană”. Cum ar veni, un fel de învîrtită de la noi!

prieten de-al meu sau prieten de-ai mei?

Dacă un semidoct începe să inventeze (sau să preia pe nemestecate) reguli gramaticale ca să-ți arate el ție cum greșești, probabil că soluția cea mai bună e să îl lași în plata Domnului. Ce te faci, însă, cînd un om cult, foarte bun traducător începe să spună prostii pe post? Sigur, echipa de redactori îi pregătește materialul, el nu este lingvist de meserie, editurile cu care a lucrat or fi avut reguli suplimentare, însă toate astea nu-l scuză! Gramatica nu lasă loc de întors:
Ce spune Gramatica Academiei (2008) despre de-al meu/de-ai mei
Singura problemă pe care o am cu textul din GA2008 ar fi că și el inventează cu grație lucruri despre o așa numită „normă tradițională”. Dacă în precedentele două gramatici academice (1953 și 1965) nu există nici o recomandare sau obligație de acest gen, atunci putem crede că o atare normă nu a existat niciodată!

duminică, 20 noiembrie 2016

Conjugarea verbelor

Acum mai bine de 10 ani apărea Gramatica Limbii Române (GLR2006) cu scopul declarat de a aduce la zi gramatica (trecuseră mai bine de 40 de ani de la ultima ediție academică).  Firesc, aceasta ar fi trebuit să devină norma la care să se alinieze programele școlare. Ușor de zis, greu de realizat!

Conform noilor norme nu mai există doar 4 conjugări ale verbelor, ci 11 (lucru care permite o descriere mai bună a acestor clase), dar, cum ne așteptam, în școală se merge încă pe vechiul sistem! Un tabel care prezintă corespondența dintre cele două norme nu are cum să nu fie util, în special pentru a arăta că schimbarea nu este dramatică (de fapt singura problemă este numerotarea, clasele în sine fiind ușor de reținut):

Conjugare GLR2006 Conjugare tradițională Exemple Caracteristici Observații
1 1 - a ara,
- a afla
- a spăla
- infinitiv în -a
- indicativ prezent persoana 1: ∅ sau u
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea I tare
2 - a aranja,
- a bloca,
- a salva
- infinitiv în -a
- indicativ prezent persoana 1: -ez
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea I slabă
3 4 - a coborî,
- a doborî,
- a omorî
- infinitiv în -î
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = plural (-ă)
Numită tradițional conjugarea IV (în î) tare
4 - acoperi,
- a diferi,
- a sui
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural (-ă)
Numite tradițional conjugarea IV (în i) tare
5 - a adormi,
- a fugi,
- a sări
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
6 - a citi,
- a mări,
- a isprăvi
- infinitiv în -i
- indicativ prezent persoana 1: -esc
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
Numită tradițional conjugarea IV (în i) slabă
7 - a hotărî,
- a urî,
- a zăvorî
- infinitiv în -î
- indicativ prezent persoana 1: -ăsc
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
Numită tradițional conjugarea IV (în î) slabă
8 2 - a părea,
- a plăcea,
- a tăcea
- infinitiv în -ea
- indicativ prezent persoana 1: ∅
- indicativ prezent persoana 3 singular = 3 plural

9 3 - așterne,
- a face,
- a trece
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -(u)t

10 - arde,
- a merge,
- a trage
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -s
- infix perfect simplu -s-

11 - a coace,
- a frige,
- a suge
- infinitiv în -e
- indicativ prezent persoana 1 singular = 3 plural
- participiu în -(p)t
- infix perfect simplu -s-


Interesant este că site-ul onor Ministerului Educației ne trimite să citim programa pentru disciplina Limbă și comunicare la site-ul Institutului de Științe ale Educației! Și, mai surprinzător, nu am descoperit în programă nimic despre clasificarea verbelor după tipul conjugării!


marți, 8 noiembrie 2016

inedit sau insolit?

    Se știe că vocabularul se construiește în mare măsură prin extrapolarea sensului cuvintelor necunoscute din context. Cum multă vreme contextul a fost limitat la școală și la cărți, efectele folosirii incorecte a cuvintelor au fost puternic limitate, însă din momentul în care rolul educativ al lecturii a fost preluat de către audiovizual propagarea greșelilor s-a făcut fără nici o opreliște. Ca urmare majoritatea (lipsită de interes față de calitatea transmiterii informației verbale) a început procesul de simplificare a limbii.
    Un caz tipic al acestui asalt este „lupta” dintre inedit și insolit:
INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus. 
INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
      Pe scurt, inedit este un lucru nou, necunoscut înainte (fie că este un manuscris, la sensul propriu, fie altceva, la figurat), insolit este un lucru care surprinde. Faptul că și la inedit și la insolit avem în dicționare sinonimul neobișnuit nu înseamnă că cele două reprezintă același lucru, ci pur și simplu că aria semantică a lui neobișnuit cuprinde aria semantică a ambelor cuvinte.

     Deși cele două au arii semantice total diferite, în ultimii 20-30 de ani, inedit a acoperit încet-încet teritoriul lui insolit. Drept rezultat insolit a devenit din ce în ce mai puțin folosit: conform Google raportul ocurențelor celor două cuvinte în știrile recente este de 100:1 în favoarea lui inedit, iar raportul căutărilor 10:1.

    În ziua de azi majoritatea ocurențelor lui inedit folosesc sensul care ar fi mai curînd al lui insolit: avem astfel hotel inedit, mijloc de transport inedit sau parteneriat inedit, ba avem un Inedit TV și rubrica Inedit la știri, iar cazurile cînd e folosit corect par a fi mai curînd rodul întîmplării: jurnal inedit. Întrebarea care se pune e ce facem noi: păstrăm o limbă română bogată și expresivă sau îl părăsim pe insolit și îl folosim numai pe inedit pînă se va norma folosirea sa greșită?