miercuri, 17 mai 2017

televizare pe internet

Un concept nou: televizare pe internet! Chiar în direct! :) Că doar nu se zice *internetizat, nu? E de la distanță? Se vede pe ecran? Clar, televiziune!





duminică, 14 mai 2017

curriculum, curricula

Deși seamănă cu titlul unei melodii binecunoscute, nu este vorba decît despre lipsa de profesionalism...



Ce o fi aia Bursă Superscriere (sau Superscrieri)? Să fie oare o bursă care se numește Superscrieri? De ce s-a scris, atunci, Bursă și Seminarii (sic!) cu majusculă? Sic-ul de mai sus (care înseamnă „așa” în latină ca să fie clar că forma greșită este special pusă, nu e un sîc fără diacritice cum cred cei netrecuți pe la școală) voia să zică că pluralul e incorect (se zice seminare de cel puțin 50 de ani, de vreo 10 e singura formă corectă în dicționar!)...

Și ce o fi aia curriculei? Să fie genitivul unei adaptări a lui curriculum? Păi dacă avem curriculum de ce ar trebui să adaptăm și o variantă feminină? Și dacă o adaptăm de ce mai scriem cu r dublat? Sau poate fi pluralul latinesc al lui curriculum – curricula – adaptat (precum pro forma a ajuns proformă)? Dar de ce se folosește cu singularul și încă la genitiv? De ce adaptarea aceasta e o ilustrare perfectă a semidoctismului ne explică Rodica Zafiu!

Trebuie remarcat și numele – Superscrieri – probabil că o fi o variantă a limbii simplificate din romanul 1984, cu super în loc de plus. Sau poate că o fi special ales limbajul la nivel de adolescent incapabil să lege două cuvinte, ca să priceapă ăia care vor să se înscrie...

De ce ne-am aștepta ca o bursă promovată stîngaci și cu greșeli jenante să fie ceva serios? (nici nu trebuie să ajungem la nivelul ideilor)

sâmbătă, 6 mai 2017

Atavism factual adevărat

Ai zice că dacă ești profă de română care vrei să revoluționezi țara ești atentă la ce spui. Ce-i drept, la partea de comunicare (manipulare de fapt) stă foarte bine: postarea în care se autovictimizează a fost suficient de manipulatoare (în ciuda unor minciuni evidente) încît să facă pe mulți să-i înghită gogoșile.
Mai prost stă exact la capitolul scris pe contractul de muncă: limba română. Ca orice habarnamist care vrea să epateze, domnișoara se regăsește în beția de cuvinte, cuvinte folosite greșit și logică precară. Hai să vedem cîte tîmpenii a putut scrie așa numita profesoară:
  1. „Tot ce am spus e factual adevărat” – factual e adjectiv, adevărat așijderea, alăturarea lor e ca nuca-n perete. Probabil se gîndea la fapte adevărate sau adevăr factual, dar nu impresionăm mai tare bizonul cu combinații semidocte?
  2. „e verificabil pînă la virgulă” – sigur, aici are dreptate: fix pînă la virgulă, că a greșit zecimalele și a zis că ar fi luat 9,67 în loc de 9,65 la examenul de titularizare...
  3. „se poate lua această decizie discreționară” – discreționar înseamnă arbitrar, dar tot domnișoara explică că totul e legal, conform regulamentului, deci exact opusul lui dicreționar...
  4. „se poate nega dreptul de a concura cu șanse egale pe un post liber” – păi postul nu e liber, d-aia au angajat suplinitor pe el... dar mai contează logica cînd avem ora de vituperație?
  5. „e inacceptabil ca decizia de angajare să nu țină cont de...” – după război mulți viteji se arată: cînd a semnat contractul a fost acceptabil. Brusc a devenit inacceptabil cînd i-a încetat contractul. Probabil că așteptările domnișoarei ar fi să se încalce legea pentru ea...
  6. resursa umană” – probabil o metonimie pentru profesor, pornind de la numele departamentului Resurse Umane care, fie vorba între noi, nu există în școli;
  7. insider” – barbarism, nu există în limba română;
  8. marginal” – tot barbarism, cuvîntul există dar înseamnă cu totul altceva decît transpare din postarea asta. Oricum, e adjectiv, nu substantiv (inclusiv în engleză are nevoie de un determinat);
  9. „sistem atavic de angajare” – cuvînt folosit aiurea: atavic înseamnă „(trăsătură) care apare după mai multe generații”, or domnișoara voia să zică că e un sistem care se moștenește din generație în generație, nu că e o trăsătură care a sărit cîteva generații...
  10. sistem de repartiție ca în comunism – sugerează că sistemul n-ar fi bun pentru că e vechi (eroare de logică elementară);
  11.  „Pentru că posturile dispar înainte de concursurile care ajung un teatru absurd” – deci nu dispar înainte de concursurile care nu ajung un teatru absurd. Sau poate domnișoara nu știe să pună virgula (sau nu vrea, că așa e „cool” pe facebook)?
  12. „discuție [...] dincolo de imix[t]iuni politice” – nu, dincolo de nu înseamnă „fără”, ci „în partea cealaltă a..” sau „ în afară de”;
V-ați dori un asemenea specimen să fie profesorul copiilor dvs.? Eu cu siguranță nu...

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Citirea textelor mai vechi!

Citirea unui text nu este întotdeauna cel mai ușor lucru, în special cînd textul nu este contemporan. Oamenii au un „prost” obicei, să uite perioada în care este scris un text și astfel să aducă la zi sensul cuvintelor citite, dîndu-le înțelesul lor actual, deseori creînd un anacronism aparent greu de rezolvat de cititor în momentul în care descifrează înțelesurile cărții.

Prima confuzie de acest gen am trăit-o fiind copil, citind Cireșarii (bine, am avut mai multe confuzii citind această minunată carte) în care se vorbea despre TFF și dușmani de clasă. Chiar dacă am citit cartea în perioada comunistă, respectivele lucruri erau deja uitate! Dacă acum 30 de ani cartea stîrnea confuzii, îmi dau seama cum ar putea înțelege copiii învățați cu telefoane mobile folosirea unui aparat greu prin care comunici folosind alafabetul Morse...

Totuși, acesta este cazul simplu, în care lucrurile evocate nu mai există, așadar numai imaginația personală poate deforma lectura. Lucrurile stau mai prost cînd cuvîntul a fost refolosit în limbă, actualizîndu-și sensul. Ca să dau cîteva exemple:

mămăliga și mălaiul - toată lumea știe ce e mămăliga, însă puțină lume știe că de fapt mămăliga se făcea inițial din mei, așa că dacă întîlniți texte în care se vorbește că Ștefan cel Mare mînca mămăligă nu vă gîndiți la mălaiul din porumb, ci la cel de mei. De altfel și în ziua de azi în unele regiuni mălai este folosit exclusiv pentru făina de mei.

camionul - cuvîntul există ca atare în franceză din secolul al XVI-lea, iar la noi a fost împrumutat în secolul al XIX-lea, însă cu sens un pic diferit de cel cunoscut și folosit astăzi! Era vorba de o platformă de transport trasă de cai. De aceea multă vreme s-a folosit autocamion în paralel, pentru a clarifica faptul că platforma este motorizată.
Cînd citești, de exemplu, episodul decesului lui Pierre Curie, afli că a murit lovit de camion după ce calul i-a strivit craniul. Chestie care, trebuie să recunoaștem, sună ciudat dacă nu știi ce desemna camionul în secolul trecut!

calculatorul - în ziua de azi toată lumea are un calculator acasă, însă pînă recent prin calculator se înțelegea un dispozitiv de făcut calcule matematice (aproape dispărut și el) sau, un pic mai demult, o persoană angajată să facă calcule matematice.

Trebuie să spun că de mare „ajutor” aici sînt dicționarele limbii române care nu sînt în stare să țină pasul cu limba. Astfel DEX-ul a ajuns la performanța de a introduce cuvinte noi cuvinte care aproape au dispărut din uz! Dispozitivul numit pager a fost utilizat începînd din anii '50 (în România a apărut după 1989) și a ieșit din uz începînd cu „revoluția” telefoanelor mobile de la sfîrșitul secolului trecut

duminică, 16 aprilie 2017

Istanbul

Referendumul din Turcia mi-a adus aminte de cîteva lucruri interesante despre Istanbul. Deși pare că este un nume vechi (doar avem și balada lui Vasile Alexandri):
Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?
De fapt pînă în 1930 numele oficial al orașului a fost Constantinopole (sau, turcizat, Konstantiniyye). Mai mult decît atît, deși pare un nume turcesc, etimologia este pur grecească: εἰς τὴν Πόλιν, adică „către oraș”, pronunțat „is tin bolin".

La noi, în afară de Stambul și Constantinopol i se mai zicea Țarigrad (la fel ca Moscovei).