Obiceiul mărțișorului: varianta necosmetizată

Dacă citim presa din secolul XIX vom afla că obiceiul mărțișorului nu prea mai exista. Oricum, poveștile de atunci ne expun o altă versiune a mărțișorului decît cea de azi:

În 1857, Gazeta de Moldavia explica orășenilor tradiția mărțișorului: un fir alb și unul roșu de care se agață o modedă găurită; se poartă în jurul gîtului de către femei și la braț de către bărbați:

La 1 Martie, dziua babeĭ Dochiea, numire și istorică și populară între Romăni, toată fata și nevasta, ea un fir de ață albŭ și altul roșŭ, le resucește înpreună, și prin acest fir bălțat, albŭ-roșŭ, se petrece căte o monetă cu bortă. Eaca încă o cauză a monetelor bortite de toată valora ce se ivesc la noĭ în comerciŭ. Cu acest firŭ bălțat și petrecut de o monetă, se leagă precum ar fi cu un baerŭ înpregiurul gătuluĭ, iar barbaților se leagă la mănă. Pe această legătoare, numită Mărțișorŭ, sănt datorĭ toți, a o purta pănă la 1 Mai, cănd o desleagă și cu moneta ce era în baerŭ, cumpără maĭ ales, au arelŭ roșŭ, pe carele-lŭ beŭ în acea dzi desdemineața, șezind pe iarbă verde, Această datenă ar fi ca un lăsatŭ-de-vinŭ; ea ar însemna: pănă adzĭ am avut nevoe de căldura ce poțĭ a-mĭ da, acu-țĭ mulțemescŭ cu a ist de pe urmă paharŭ; lasă-mă de adzĭ pe earbă de a căriea recorire am trebuință înainte.

În 1872, ziaristul G. N. de la Curierul de Iassi deplînge situația pe care „străinătatea” a adus-o în România (vi se pare cunoscut, nu-i așa?):

O poezioară din ziarul Adevărul, din 1891, – (vezi imaginea din stînga) –  ne face să înțelegem că în perioada aceea obiceiul fusese deja resuscitat, dar adoptat numai de către femei! Încă se purta la gît sau pe braț! O reclamă din ziarul Universul (vezi imaginea din dreapta) dovedește că încă din 1899, obiceiul devenise mercantil, iar mărțișoarele erau puse în vînzare de către giuvaergii, astfel că putem presupune că  Putem spune că nu se mai respecta obiceiului găuririi bănuțului!

Din 1929 avem și ilustrații care înlătură orice dubiu: mărțișoarele erau purtate la gît (vezi imaginea cea mai din dreapta). În plus, aflăm noile tendințe: trifoi cu 4 foi, purceluș cu ban în rît, numărul 13 în cerc etc.

În aceeași revistă, dar în 1940, ilustrația sugerează că mărțișoarele începuseră să fie vîndute în raioane speciale:

Se remarcă că bunica pune mărțișorul tot la gîtul nepoatei! Prima mențiune a mărțișorului pus în piept e din 1959, o poezie „patriotică” – ne-a prins în piept partidul mărțișoare:

dar abia în anii 1970 pare să fi devenit un obicei (cel puțin verificînd presa).