ori vs. or

    Una dintre cele mai neobservate greșeli des întîlnite este folosirea lui ori – care este conjuncție disjunctivă (sinonim: sau) în locul lui or – care este conjuncție adversativă (sinonim: însă). Dacă în limbajul vorbit greșeala e trecută cu vederea (de fapt auzul) din cauza i-ului mut, în scris greșeala devine vizibilă.
    Un asemenea personaj s-a jucat prea mult cu cuvintele necunoscute și a lansat porumbelul pe facebook:

În esență este vorba de muncă. Ori el se trezește la ora 12.00 și este [...]

    Sigur, nu poate mira faptul că meseria de bază a respectivei este cea de avocat (care a mai intrat și în politică). Cînd dorești să te expui (pe blog, pe facebook sau aiurea) ar fi bine să stăpînești un pic limba română. Sau, cum nimeni nu le poate ști pe toate, să apelezi la un profesionist pentru a te ajuta.

tutankhamoni?

    Obiceiul datului cu bîta-n baltă este de notorietate printre comentatorii sportivi. Chiar, pînă la un punct poate fi înțeles: trebuie să îți meargă mintea repede iar gura să se coreleze cu gîndirea, ceea ce nu e de ici de colo. Totuși, cînd faci comentariul unui rezumat se presupune că nu există presiunea transmisiunii în direct.
     Uitîndu-mă aseară la rezumatul meciului Manchester United - Olympique Marseille, am ajuns la concluzia că degeaba nu mă uit la fotbalul autohton: de comentatori nu scapi (sigur, există varianta să oprești sonorul, dar din păcate nu se poate opri doar vocea comentatorului, iar fără fondul sonor un meci nu mai e meci). Bomboana pe colivă (chiar nu contează numele respectivului):

Manchester are doi tuthankhamoni în echipă: van der Sar și Giggs [...]

    Sigur, înțelegi mesajul transmis: cei doi au în comun vîrsta înaintată (și calitatea jocului, dar din context se excludea), deci prin metonimia folosită comentatorul vrea să fie un înnoitor al veșnicelor clișee (terne) ale comentariilor sportive. Din păcate nu prea i-a ieșit căci e o mică problemă: Tutankhamon a murit tînăr, la 17 ani... Din atributele pe care i le putem recunoaște lui Tutankhamon: faraon, egiptean, mumie celebră, plin de aur, ucis de rivali, numai penultima ar putea să fie p-aproape (deși mă îndoiesc că averile mai sus menționaților ar fi măcar la nivelul sarcofagului de aur al nefericitului faraon).

„singura alternativă”

    În ultimul timp am început să mă inspir din ars poetica autorilor DOOM² prin raportarea la generația medie de intelectuali din București™. Diferența este că, deși urmăresc cu interes folosirea limbajului acesteia, nu îl consider aprioric demn de a fi folosit drept sistem de referință întru sistematizarea limbii. Ci, dimpotrivă, sînt interesat de greșelile (nenumărate, realmente) făcute în acest mediu folosit de Institutul de lingvistică DOOM² ca bază de cercetare; întotdeauna putîndu-te surprinde cu noutăți în materie de stîlcire a limbii.
    Una dintre aceste greșeli este sintagma singura alternativă (întîlnită și sub forma unica alternativă) care, oricum ai întoarce-o, este o greșeală (după mine impardonabilă pentru oricine de la nivelul mediu de educație în sus) în cam orice context posibil. Supărătoare este frecvența cu care apare aceasta (nu numai în vorbire, unde mai poate scăpa din pricina grabei): vezi numărul mare de rezultate găsite la căutarea sintagmei pe internet: peste 100.000! Cauza este destul de evidentă: pierderea sensului de „una din două” pe care îl are alternativă (similar cazului lui dilemă de altfel).
    Astfel, dacă vorbitorul are deja o soluție și consideră că există doar una în afară de aceasta referind-o ca singura alternativă va comite un pleonasm, deoarece alternativa este posibilitatea de a alege între exact două situații posibile. Alternativă (sic!) e folosirea sintagmei singura alternativă cu sensul de „singura opțiune posibilă”, caz în care – recunosc, mi-am atins limitele – nu știu să exprim într-un cuvînt greșeala comisă. I-aș spune oximoron, dar fără a fi figură de stil și fără a fi intenționat. Ceva similar cu „cei patru evangheliști erau trei: Luca și Matei”.
    Oricum, ca să fiu român^* pînă la capăt trebuie să mărturisesc că am descoperit că în engleză greșeala este generalizată (bine, aici avantaj ei: noi ar trebui să putem putem face imediat legătura între alter și altul, spre deosebire de ei) ca și în italiană de altfel (nici ei nu au nici o scuză!), în schimb, în franceză apare destul de rar.
___________________________
* să moară și capra vecinului, nu?

hybris...

    Mai ieri am urmărit la TV  (mai de voie, mai de nevoie) o emisiune despre salariile profesorilor. Sigur, invitați numai obraze subțiri, formatori de opinie, ce mai, crème de la crème!

    Discuțiile curgeau normal (pentru o emisiune TV la postul respectiv TV, adică harababură și un moderator încercînd să îi convingă pe toți că e deținătorul adevărului suprem), cînd brusc mi s-au ascuțit simțurile! Cînd se discuta despre guvernul plătește sau nu, un invitat (care se laudă în biografie că se pricepe la literatură și că scrie articole politice ca să mai cîștige un ban în plus) afirmă „Acest fapt este un hybris – o ruptură politică”. Și nu așa orișicum, ci pronunțat frumos, ca la carte: hübris

    Recunosc că am început să îmi încălzesc procesorul încercînd să fac legătură dintre sulă și prefectură: ce o avea provocarea zeilor la competiție sau mîndria nemăsurată cu decizia politică și incapacitatea guvernului de a plăti niște drepturi bănești? Recunosc că nu am reușit să găsesc o altă explicație decît folosirea cuvîntului fără a-i cunoaște sensul. Dacă s-o pricepe cineva la o explicație mai bună, aș fi tare curios să o aflu.

Reduceri de pînă la -70%...

    A sosit sezonul reducerilor și împreună cu el o nouă serie de enormități (vezi titlul). Inițial am vrut să fac și niște poze care să acompanieze articolul, însă cum afișe cu texte similare găsești la tot pasul, mi-a părut un pic nedrept să fac „reclamă” unei singure companii...
    „Bine, bine, dar ce are matematica cu limba?” ar putea să se întrebe unii... Privită dintr-un punct de vedere matematic, reducerea cu -70% (deci cu un număr negativ) este o operație corectă, avînd ca rezultat o creștere cu 70%, așadar matematic nu este nimic greșit (doar consiliul concurenței ar putea da eventual niște amenzi pentru că afișul nu este conform cu realitatea). Cum problema nu are nici un fel de legătură cu reducerea, avem de-a face cu semantica: autorii gogomăniei nu sesizează faptul că și cuvîntul „reducere” implică o scădere, deci minusul adăugat procentului este absolut neavenit!
    Singura explicație care mi-a venit în minte a fost o posibilă traducere fără intervenția creierului a americanului sales prin românescul reduceri, însă nu prea am descoperit procente negative în aceste promoții (de obicei anunțurile arătă ceva de genul sales: up to 30% off). Sigur, off ar putea fi echivalat cu „-”, însă explicația devine prea complicată așa că e mai probabil ca greșeala să se datoreze incapacității de a face legătura dintre cuvînt și înțelesul lui. Interesant este că nimeni din lanțul celor care au aprobat tipărirea afișului nu a observat discordanța.

    Nu mă pot abține să nu povestesc aici ceva similar: o persoană (majoră, vaccinată și plină de succes profesional) care dorea să capteze atenția într-o discuție despre reduceri, afirma nonșalant că în ultima excursie a ei la Paris „erau reduceri serioase, nu ca la noi: erau reduceri de 100% și chiar și mai mult de atît”!