tutankhamoni?

    Obiceiul datului cu bîta-n baltă este de notorietate printre comentatorii sportivi. Chiar, pînă la un punct poate fi înțeles: trebuie să îți meargă mintea repede iar gura să se coreleze cu gîndirea, ceea ce nu e de ici de colo. Totuși, cînd faci comentariul unui rezumat se presupune că nu există presiunea transmisiunii în direct.
     Uitîndu-mă aseară la rezumatul meciului Manchester United - Olympique Marseille, am ajuns la concluzia că degeaba nu mă uit la fotbalul autohton: de comentatori nu scapi (sigur, există varianta să oprești sonorul, dar din păcate nu se poate opri doar vocea comentatorului, iar fără fondul sonor un meci nu mai e meci). Bomboana pe colivă (chiar nu contează numele respectivului):

Manchester are doi tuthankhamoni în echipă: van der Sar și Giggs [...]

    Sigur, înțelegi mesajul transmis: cei doi au în comun vîrsta înaintată (și calitatea jocului, dar din context se excludea), deci prin metonimia folosită comentatorul vrea să fie un înnoitor al veșnicelor clișee (terne) ale comentariilor sportive. Din păcate nu prea i-a ieșit căci e o mică problemă: Tutankhamon a murit tînăr, la 17 ani... Din atributele pe care i le putem recunoaște lui Tutankhamon: faraon, egiptean, mumie celebră, plin de aur, ucis de rivali, numai penultima ar putea să fie p-aproape (deși mă îndoiesc că averile mai sus menționaților ar fi măcar la nivelul sarcofagului de aur al nefericitului faraon).