informații clasificate (episodul 2)

    Cam anul trecut scriam un articol pe tema cuvîntului clasificat... Nu am săpat prea mult pe tema asta, crezînd că este doar una (din multele) prostii apărute în presă. Iată că cîțiva așa-ziși jurnaliști, publică au articol (anonim, că dacă e anonimă o semnează mai mulți...) care instigă la pedepsirea ziariștilor care și-au permis să publice fragmente dintr-o stenogramă (de interes public, dar secretizată din neștiute motive!):

Articolul 36 alineatul 1 al aceleiaşi legi (i.e. a Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate) impune că „persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora, potrivit legii, şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate”.

    Lăsînd la o parte cazul de amoralitate jurnalistică, articolul m-a făcut să caut legea cu pricina și, după ce mi-a fost confirmată folosirea acestor termeni, sa mă crucesc și cu stînga și cu dreapta :)! Respectiva lege abuzează de această sintagmă greșită (de peste 50 de ori în nici 10 pagini): așa este cînd legile nu sînt verificate nici de lingviști, nici de logicieni...
    Pentru a vedea că există și oameni care înțeleg să își facă treaba bine, Ordinul 493 din 15 iunie 2009  definește în articolul al doilea (deci chiar la început) niște termeni care ar putea fi neclari. Dacă și legea mai sus citată ar fi definit sintagma informații clasificate pentru a se potrivi sensului folosit acolo, s-ar fi evitat orice problemă... Mă întreb dacă unui judecător i se oferă legea într-o mînă și DEX-ul în cealaltă, ce ar alege...