Dacă ne luăm după ultima ediție a DOOM ar trebui să fie ruccola!
Din păcate, pe lîngă forma normată există și o explicație ciudată: (it.), adicătelea este cuvînt italienesc. Doar că ruccola nu e un cuvînt italienesc, pentru că în italiană are doar un c: rucola (vezi și aici)! Dar de unde să fie oare problema?
Nu e prima oară cînd descoperim erori grosolane în DOOM3, în special la cuvintele străine, vezi și aici sau aici!
7 comentarii:
Pentru mine această confuzie este o dovadă frumoasă că nu are rost să pastrăm scrierea cuvintelor împrumutate; doar nu putem cere tuturor să fie mereu conștient de proveniența cuvintelor folosite. Cu siguranță, la utilizarea conștientă a cuvintelor străine nu e o problemă să-i păstrezi scrierea… însă să-l incluzi cu scriere străină în dicționar? o exagerare. Dacă cuvîntul deveni demn să fie inclus în dicționar, cred că își merită și o scriere autohtonă, că nu mai este străin!.
În limba italiană se scrie rucola și se pronunță rucola. Cum spuneți că situația asta e o dovadă că nu are sens să păstrați scrierea cuvintelor împrumutate rezultă că nu sînteți de acord să se scrie rucola, ca în italiană. Care ar fi propunerea dvs. pentru acest cuvînt?
> Oricît ar părea de ciudat, titlul articolului este (conform DOOM3) scris într-o limbă română impecabilă
> https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2024/06/afterschool-avant-la-lettre.html?m=1
Îmi cer scuze, acum îmi dau seama că pentru mine aceste două articole au fost unul după altul și au creat un context comun în capul meu.
Eu am zis că e exemplu frumos pentru a argumenta că păstrarea ortografiei străine pentru cuvinte împrumutate este o ideie oribilă, cum e în cazurile "afterschool" și "avanta la lettre". Dacă nici creatorii de dicționare nu au intuițiile despre cum un cuvînt străin trebuie scris, greșind în cazul rucolei, de ce să ceară de la oamenii de rînd să păstreze ortografia limbilor străine? Dacă un cuvînt intră în dicționar se presupune că el a intrat în uzul populației de rînd, și este o parte integră a limbii, atunci să i se dea și o scriere care să corespundă limbii noastre (aftărscul, etc). Cum de fapt s-a întîmplat cu miile de cuvinte împrumutate în secolele trecute, doar scriem bujie și nu bougie.
> Oricît ar părea de ciudat, titlul articolului este (conform DOOM3) scris într-o limbă română impecabilă: și afterschool, și avant la lettre apar în dicționar!
>
> https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2024/06/afterschool-avant-la-lettre.html
Acum mi-am dat seamă că pentru mine aceste articole au urmat unul după altul,așa că au existat în același context în capul meu.
Părerea mea este că italienii lasă să scrie cum le place lor, iar noi să scrim după regulile noastre. Așa că rucola să fie rucola, și pița să fie piță!
Însă frumusețea cazului cu rucola, afirmată în comentariul anterior, constă în inabilitatea pînă și a creatorilor de dicționare să urmărească corect originea cuvintelor, deci ce treabă au să impună oamenilor de rînd acele ortografii? Dacă cuvîntul a fost demn să fie inclus în dicționar (presupun că doar cuvintele uzuale capătă acest drept) păi să-i actualizeze și scrierea. Mai ales că nu e ceva ieșit din comun, că cuvintele împrumutate în secolele anterioare toate au fost adaptate, doar scriem vizavi, mersi, bujie ș.a și nu formele franceze.
(am repetat comentariul că nu am văzut el să apară, dacă trebuia acceptat de autor ca să-l văd cer iertare pentru repetiți)
Porniți de la o premisă greșită: nu toate cuvintele împrumutate au fost adaptate... pick-up se scrie la fel de peste 100 de ani (au încercat unii să scrie picap, dar nu a prins). Alt exemplu... fotbal: nu se scrie nici ca originalul (football), nici ca pronunțarea de origine (futbol)!
Iar incompetența autorilor de dicționare de la Academie e altă discuție...
Păi de ce mai avem reguli ortografice dacă se scrie cum se prinde?
Dacă la noi în Republică s-ar prinde să se scrie «și fași» asta tot trebuie să intre în dicționar? Sau anumite prinderi sunt bune dar altele "pocituri"... și cine decide aceasta?
Eu nu am vorbit din punct de vedere a observațiilor istorice, adică «cum se face». Eu am încercat să propun «cum ar trebui să se facă» oferind exemple istorice pentru a arăta că nu este ceva ieșit din comun.
Recunosc că am fost puțin emotiv, din supărare; că cum așa? românului i se permite să se exprime cum vrea el (chiar dacă degradeză limba), iar nouă nu ni se permite nici măcar să vorbim cum ne-au învățat buneii (aici voi menționa um caz în care chiar profesorii noștri ne descurăjează să folosim cuvinte precum «ștergar» că *nu sunt corecte*, și alte multiple exemple care n-are rost să le scriu că sunt pe lîngă temă).
Ca urmare la comentariul cu supărare, eu sunt de părerea că aceste forme care nu s-au prins (cum ar fi futbol) anume rezultă din faptul că suntem învățați că cuvintele străine trebuie scrise cum au fost împrumutate, adică am fost învățat la școală să scriu site și nu sait, că cică așa este regula pentru cuvinte străine (cu toate că cuvîntul îl preluasem din rusă, nici nu știam engleza la moment). Multor prieteni cărora le propun să adopte o ortografie românească, pentru unele cuvinte care o utilizare înrădăcinată, refuză anume din motiv că asta ar fi incorect din punct de vedere ortografic, și nu din motiv că nu le-ar plăcea forma nouă. Deci pare a fi o problemă de «cine a fost primul, oul sau găina», la care recunosc că nu am făcut un studiu pentru a-mi confirma ipoteza :))
Sper converaația să rămînă una prietenoasă. Eu doar am vrut să profit de ocazie pentru a testa ideile mele cu o persoană din domeniu, că în discuțiile cu prietenii nu voi primi observații de calitatea cea mai înaltă.
Trimiteți un comentariu