Trebuie aici să facem o mică paranteză: situația lui x este un pic ciudată deoarece alfabetul chirilic românesc nu avea o literă specială pentru combinația cs. La introducerea alfabetului latin x-ul a fost multă vreme într-o zonă „gri”: deși ba era, ba nu era considerată literă a limbii române, x-ul era folosit fără probleme și întotdeauna era pronunțat [ks]. Astfel, litera x e în contradicție cu pretențiile de sistem ortografic fonetic din două puncte de vedere:
- x se pronunță în două moduri: [cs] și [gz];
- scriem în două moduri combinația de sunete [cs] uneori x, alteori cs.
Problema majoră este faptul că ambele puncte de mai sus nu au o regulă clară (mai mult decît atît, DOOM nu enunță nici o regulă în cazul al doilea).
 |
| Literele alfabetului - Abecedar (1874) |
Varianta de pronunțare [gz] este o urmare a influenței limbii franceze, astfel că x-ul se pronunță [gz] numai în cuvintele împrumutate din franceză și (teoretic) care în limba franceză se pronunță cu [gz]. În limba franceză regula de pronunțare a x-ului este mai complexă deoarece poate fi pronunțat [s] (dix), [z] (dixiéme) sau poate fi mut (chevaux). Dacă ne rezumăm la [gz], regula francezilor este mai simplă: se pronunță așa doar dacă cuvintele încep cu ex- și continuă cu o vocală (eventual cu un h intermediar).
De altfel toate cuvintele din română care conțin x și care se pronunță cu [gz] au fost împrumutate din franceză sau au fost create în limba română de la împrumuturile acestea. Și se poate aplica aproximativ regula franceză (unele cuvinte, totuși, se pronunță cu [ks] în limba română, de exemplu a exacerba). Cu două excepții...
auxiliar și elixir
Conform DOOM2 există doar două cuvinte în limba română în care x se pronunță [gz], deși înaintea lui nu se află un e: auxiliar și elixir (în cazul lui elixir, încă din 1954 se recomanda varianta cu [gz])!
Hai să luăm cazul lui auxiliar: În Micul dicționar ortografic (1954) se recomanda pronunțarea cu [ks], dar în Îndreptarul ortografic din 1965 (ediția a doua) se specifica pronunțarea cu [gz]. Edițiile următoare (inclusiv cele două ediții ale DOOM) au păstrat recomandarea din 1965. Nu este clar motivul schimbării.
Larousse spune că auxiliaire și élixir se pronunță cu [ks], astfel că ar fi și mai interesant de aflat motivul pentru care s-a recomandat o astfel de pronunție!
De altfel toate cuvintele din română care conțin x și care se pronunță cu [gz] au fost împrumutate din franceză sau au fost create în limba română de la împrumuturile acestea. Și se poate aplica aproximativ regula franceză (unele cuvinte, totuși, se pronunță cu [ks] în limba română, de exemplu a exacerba). Cu două excepții...
auxiliar și elixir
Conform DOOM2 există doar două cuvinte în limba română în care x se pronunță [gz], deși înaintea lui nu se află un e: auxiliar și elixir (în cazul lui elixir, încă din 1954 se recomanda varianta cu [gz])!
Hai să luăm cazul lui auxiliar: În Micul dicționar ortografic (1954) se recomanda pronunțarea cu [ks], dar în Îndreptarul ortografic din 1965 (ediția a doua) se specifica pronunțarea cu [gz]. Edițiile următoare (inclusiv cele două ediții ale DOOM) au păstrat recomandarea din 1965. Nu este clar motivul schimbării.
Larousse spune că auxiliaire și élixir se pronunță cu [ks], astfel că ar fi și mai interesant de aflat motivul pentru care s-a recomandat o astfel de pronunție!
Editare ulterioară: sondajul făcut pe pagina dexonline demonstrează că în acest moment pronunțarea recomandată de DOOM (cel puțin pentru auxiliar, dar probabil și pentru elixir) nu ține cont de cele mai importante criterii: pronunțarea în limba de origine și pronunțarea majorității vorbitorilor de română!
Un comentariu:
Cel puțin la cuvantul "auxiliar", mi se pare mai usor de pronunțat cu "gz" decat cu "cs".
Trimiteți un comentariu