persoana non grata

În limbă există o puternică tendință de adaptare a cuvintelor necunoscute la șabloane pe care vorbitorul știe să le mînuiască ușor. Fenomenul are un nume (atracție paronimică) și se aplică atît cuvintelor românești mai rare (de exemplu somieră devine *somnieră prin asociere somn) cît și cuvintelor străine. Astfel, expresia latinească persona non grata, care se află inclusiv în dicționare sub această formă, este românizată în parte la *persoana non grata (uneori cu cratimă). Dacă adaptarea e firească la persoanele cu educație precară, în schimb este neacceptabilă în media, în special la ziare cu pretenții! Iar cînd greșeala o face un diplomat, fost ministru de externe, situația devine oarecum jenantă!

Nota bene: textul legii este corect pe toate site-urile legislative vizitate, deci inovația aparține autorului.