lavandă...

Chiar dacă în ultimul timp dicționarele l-au adăugat cu acest sens, cuvîntul lavandă nu era de fapt un sinonim pentru levănțică. Pînă de curînd lavanda era un nume comercial (preluat din Franța cel mai probabil), vezi singura definiție mai veche a acestui cuvînt în dicționare, cea din DLRLC (1955-1957):

LAVÁNDĂ, lavande, s. f. (Adesea în expr. Apă de lavandă) Parfum extras din planta numită levănțică. Grigore... s-a prezentat ferchezuit la Frizeria modernă, mirosind a apă de lavandă. C. PETRESCU, O. P. II 119.

În limba română, planta s-a numit levănțică dintotdeauna: inclusiv numele latinesc al plantei, de unde originează cuvîntul în limba română (prin intermediar grec), este diminutiv: lavandula officinalis. De asemenea, în toate referințele din literatură lavandă are numai sensul de „parfum, aromă”.

Sigur, uzul va impune probabil folosirea lui lavandă drept nume al plantei, dar asta nu ne poate împiedica să ne întrebăm dacă inovația este folositoare limbii sau nu!