participiu

Pentru cei care susțin că acele cuvinte care nu există în DEX (sau în DOOM) sînt greșeli avem o veste proastă: cuvîntul participiu nu apare în DEX în edițiile din ultimii 40 de ani! Asta în ciuda faptului că fix de pe acea pagină de unde lipsește definiția altui cuvînt (participial) folosește cuvîntul participiu în explicație.

„participiu” este ignorat și în DEX 2016

Probabil că un lexicograf a înțeles literal directiva „băgăm doar infinitivul, nu și participiul”, altfel nu înțeleg cum se poate perpetua scăparea de atît timp!

Pseudovanghelie, președinte CCR

Președintele CCR, Valer Dorneanu, are o criză de personalitate (vezi știrea completă) și scoate un porumbel pe gură! În limba română nu există adjectivul *conchisă, probabil este vorba de concisă (se potrivește și contextului) influențat de verbul a conchide (cu care concis nu are nici un fel de legătură).

În plus, verbul a conchide este intranzitiv, deci nu formează adjectiv din participiu (sigur, chiar dacă ar forma nu ar avea sens în cazul nostru). În limbaj filosofic/logic, se mai forțează gramatica și se spune că o propoziție/judecată poate fi *conchisă din alta, însă în mod evident o persoană nu poate fi *conchisă..

Este diferit acest conchis de almanahele lui Vanghelie?

Ministerul Educației spune lucruri trăsnite...

După ce zilele trecute am aflat că există o Direcție a Educației *Incluzive (sic!) în cadrul Ministerului Educației, astăzi, citind proiectul legii manualului, am descoperit că vom avea manuale în format *letric (!)...

Poate ministrul și angajații din minister care au ajutat la crearea acestei Direcții nu au habar că există o lege (Legea 24/2000) care obligă ca textele legilor să se conformeze normelor gramaticale în vigoare în vigoare. Iar cînd se folosesc termeni neologici sau neclari, aceștia trebuie în mod obligatoriu definiți!

De ce să ne strîmbăm gura să zicem incluziv cînd în toată lumea termenul e identic cu inclusiv, nu pot înțelege... dar măcar se poate pricepe despre ce e vorba. În cazul lui letric, însă, lucrurile scapă de sub control: din forma cuvîntului am putea presupune că este compus din literă (lettre în franceză, letter în engleză) și sufixul -ic, adică un manual „care se bazează pe/compus cu litere”, dar din context înțelegem că ar fi vorba de manual tipărit (de ce oare se evită acest termen?).

Trebuie adăugat și faptul că în lumea cărților format înseamnă cu totul altceva decît crede lumea:

FORMÁT¹, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.

Ministrul educației anticipează trecutul...

Orfană... cu părinți

Ziarul Adevărul din Constanța, prin acest articol, revoluționează semantica!

Am încercat să caut în articol amănunte care să sugereze că titlul doar pare că ar fi greșit: că poate avea un singur părinte, că a rămas orfană mai de curînd sau chiar că e un oximoron ironic bine plasat... Nimic! Pur și simplu, nici o informație! Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la orfani este existența în text a unui Centru de plasament al minorilor. Nu, acolo nu-s numai orfani (chiar autoarea ne povestește cum fata a fost luată de la părinți)!

A, cineva ar putea crede că chichirezul e la definiția cuvîntului orfan. Dar nici aici nu e nimic ambiguu:

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus.