Gabarit depășit

Contrar celor scrie în DEX, gabaritul nu are vreo legătură cu masa (sau cu  „greutatea” cum scrie, la fel de greșit, deși asta e altă discuție).

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

sursa: DEX '09 (2009)

Nu trebuie musai să ne uităm în dicționarele franțuzești (de unde a fost moștenit), e suficient să ne uităm în Codul rutier, unde este clară distincția masă – gabarit (iată un loc unde Poliția Română se exprimă mai clar decît DEX-ul!), căci este pusă în evidență de conjuncțiile și/sau:

Codul rutier (definiții): vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depășite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depășește masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise, prevăzute în reglementările legale;
Articolul 50 (3) Viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de 70 km/h.
Vezi și articolele 68, 69, 74, 102, 105 și 116

Pare evident că sensul legat de masă este unul nou, căci în DLRLC (din 1955) nu era menționat:

Poate unii or să întrebe dacă nu cumva în DEX se definește sensul care a început să prindă la populație! Răspunsul pe scurt e că nu referința la masă ar fi greșeala (căci dacă se folosește pe scară largă un sens greșit, acesta va trebui adăugat în dicționare pînă la urmă), ci că, dacă nu ne referim la trenuri sau vehicule (sensul de bază din DEX), ci la alte obiecte, nu există vreo referire la vreo limită sau depășire.

De obicei sensul popular apare în limbajul sportiv în sintagma cu/de gabarit sau în construcția diferență de gabarit. Ambele formulări conțin o ambiguitate, căci nu întotdeauna se poate deduce din context dacă se referă la masă sau la dimensiuni, dar nici una dintre variante nu are legătură cu vreo limită. Tocmai acestă ambiguitate (împreună cu tendința de a învăța din context fără verificarea în dicționar) ar putea fi cauza încurcăturii care se face din ce în ce mai des în zilele noastre. Mi se pare interesant și că termenul masiv, a cărui legătură cu masa este evidentă, e folosit (tot popular) și cu referire la dimensiunile fizice (înălțime, lățime)!

Vînătoarea de acari...

Un articol altfel interesant reușește să ne capteze atenția (dar nu și bunăvoința) încă din primul rînd:

Nu știu cum a reușit autorul să amestece două expresii (una despre vînătoarea de vrăjitoare și alta despre acarul Păun), dar rezultatul este hilar. Bomboana de pe colivă o reprezintă transformarea unui nume (Păun) în substantiv comun: dacă acarul Păun reprezintă o persoană, în schimb, acarul păun (eventual cu cratimă) pare o noțiune suprarealistă (cum ar fi și doctor crocodil sau primar oaie), în special pentru modul în care a decis flexiunea ambilor termeni ai expresiei (ca să eliminăm orice posibilitate de eroare neintenționată cum ar fi fost dacă scria acari păun)!.

Încăperea tenisului

Știm că sportivii nu sînt persoane cu un bagaj lingvistic prea voluminos, așa că, indiferent de valoarea lor sportivă, ne putem aștepta la bîlbe și stîngăcii în exprimare astfel că ne vom ajusta, în consecință, pretențiile!

Mulțumesc pentru susținere și, pentru cei care au fost un pic altfel astăzi, data viitoare când veniți pe un teren de tenis, vă rog să respectați această încăpere, pentru că este mult prea deosebită pentru astfel de lucruri.

— WTA (@WTA) 12 august 2018

Putem să trecem cu vederea anacolutul, însă asocierea unui „teren de tenis” (în aer liber!) cu o „încăpere” (întotdeauna în interior) nu poate trece neobservată! Nici dacă ne gîndim că folosirea constantă a limbii engleze* din timpul turneelor ar putea influența vorbirea nu găsim o explicație convingătoare: în engleză termenii folosiți sînt arena chiar „arenă” și court „teren” (și formă asemănătoare cu „curte”).

Trebuie să recunosc că singura explicație pe care am găsit-o e că, fiind vorba de un eveniment neașteptat, fraza nu a fost pregătită dinainte!
______
* deși nici în engleză nu a evitat momentele stîngace din punct de vedere lingvistic la acest turneu: I think I'm the only one person and player who has the worst schedule during the week. De parcă truismul nu ar fi fost suficient (superlativul implicînd unicitatea), nuanțarea acestuia (I think) amplifică ridicolul exprimării!

„cel mai bun portal de știri” lovește din nou!

Cum o fi să te autointitulezi „cel mai bun portal de știri”, dar să ai jurnaliști care scriu „noștrii” (cu doi de i)? De altfel, „cel mai bun portal” are o luptă continuă cu ortografia (și mai ales cu numărul i-urilor)!

Dacii și românii

Se știe că educația îi face pe oameni să devină mai puțin expuși teoriilor conspirației (vezi, de exemplu, aici), iar România, care se bate pentru a ocupa ultimul loc în UE din punctul de vedere al educației, pare un teren propice pentru propagarea ideilor dubioase; nu contează dacă promotorul este un nebun, un semidoct sau o persoană cu intenții răuvoitoare. Din acest motiv, nu trebuie să ne mire că tracomania și teoriile protocroniste numără la noi (mult prea) mulți adepți.

Acum vreo trei ani, a fost amuzant să citesc au articol despre „conspirația” DEX-ului împotriva limbii românilor verzi, însă articolul a fost uitat repede! L-am redescoperit zilele acestea sub forma unui articol semnat de altă persoană repetînd fără ghilimele întreg articolul (la un moment dat apare în text, totuși, mențiunea că articolul ar fi scris de altcineva, însă fără vreun link către articolul original). Și cum „apostolul” îndemna la răspîndirea articolului, mi-am zis că îi putem urma sfatul, dar să o facem rîzînd!

Nu trebuie școală multă pentru a înțelege că o teorie poate fi numită științifică numai dacă ai dovezi pentru a o susține, dar trebuie să definim bine ce înseamnă științific! Căci, culmea, și în articol găsim o propoziție care susține această idee, ceea ce, trebuie să recunosc, a fost o surpriză. Dar nimic nu este științific în articol, ci este vorba doar de respectabilitatea aparentă necesară știrilor „fake! Sigur, unele etimologii semnalate de articol chiar pot fi greșite în DEX, însă asta nu validează alte etimologii la fel de fantasmagorice!

Și doar uitîndu-ne la ilustrații, chiar fără a citi articolul, putem descoperi unele aberații evidente:

• în primul rînd este absurdă pretenția că anumite cuvinte trebuie să provină din dacă (sau orice altă limbă): există sute de motive pentru care anumite cuvinte ar putea fi înlocuite de altele!
• confuzia voită dintre daci și români este chiar jenantă: chiar dacă nu s-ar fi întîmplat nimic pe aceste pămînturi (ocupație romană, invazii ale migratorilor, Ev Mediu Întunecat șamd) tot ar fi greu de explicat o asemenea echivalență;
• în particular, dacă aplicăm logica inversă pentru un termen panbalcanic (de exemplu opinca), atunci și celelalte nații ar putea susține că fiind parte a costumului lor național, ar trebui să provină din limba lor. Fluturarea ideii că termenul ar fi românesc fără a se aduce o dovadă palpabilă este doar un semn de protocronism;
• cf.-ul din DEX (scrie și în primele pagini) înseamnă confer „compară (cu)”. Adică, dacă avem un cuvînt la care rubrica etimologie conține cf. și o limbă, atunci nu înseamnă neapărat că provine din limba respectivă, ci este doar o indicație de posibilă înrudire;
• cireașa de pe tort (sau, mă rog, port) este, desigur, toporul/securea/baltagul/barda din mîna românului verde!

Potențialele cuvinte de origine dacă (conform DEX) sînt enumerate în analiza pe această temă din Dilema Veche (sau în articolul complet de aici)!