Și tu, CCR?

Dacă la politicieni te poți aștepta să dea cu ortografia-n gard, totuși nu te aștepți să găsești greșeli într-un comunicat oficial al CCR (se presupune că este verificat și de alte persoane în afară de cel care redactează comunicatul).
Ce probleme găsim în prima parte a comunicatului:

• Ministrul Justiției se scrie cu inițiale mari, fiind vorba de numele complet al funcției (vezi DOOM2 3.2, punctul 2). În plus față de greșeala în sine, amestecarea scrierii cu litere mici cu cea corectă este greșită (probabil redactarea a fost făcută de mai multe persoane și nu a fost verificată de nimeni)!
• Plenul se scrie cu litere mici, căci plenul nu este o instituție;
• se scrie prim-ministrul, nu primul-ministru. Aceeași problemă cu amestecarea ortografiilor!
• trebuie menționată și sintagma „prim-ministrul Guvernului” care este și pleonastică și se referă la o funcție inexistentă în Constituție...

Comunicat

Din nou despre cacofonie...

Nu știu dacă mai este valabil dictonul „românul s-a născut poet”, dar cu siguranță astăzi putem spune că „românul s-a născut lingvist”. Nu e deloc important că nu știe regulile gramaticale de bază, important e să inventeze sau, dacă e mai puțin inventiv, să colporteze reguli inventate de alții. Nu contează dacă te pricepi sau nu la gramatică, căci este foarte probabil să nu te verifice nimeni!



Cum logica, semantica sau chiar acordul par a fi dificile, abordarea cacofoniei este soluția ideală, căci descoperirea unor combinații de litere necesită doar suficient de mult timp liber și ceva lipsă de preocupări serioase... Nu importă faptul că cacofonia are o definiție clară în dicționar (definiție care nu implică caca, cur sau cuvinte considerate obscene de pudibonzi)


Zilele acestea, un fost diplomat (altfel persoană respectabilă) a intrat și el în acest joc. După ce citești textul postat, întrebările vin de la sine:

• cum poate fi vorba de cacofonii fiind vorba de sintagme care se folosesc exclusiv în scris (vezi și aici)?
• care ar fi efectul acustic dezagreabil în combinațiile de litere -cur- sau -cuc(o)-? Peste 1500 de cuvinte conțin aceste combinații... să le considerăm, oare, cuvinte cacofonice și să le evităm?
• dacă „cu respect” este cacofonie, atunci de ce nu ar fi cacofonie și curat (folosit de autor în text)? Nu mă iau și de curcubeu, că bănuiesc că este folosit ironic.

Cred că definiția cacofoniei dată de A. Scriban se potrivește perfect aici:

Coafor...

DEX 2016

În mod ciudat, DEX nu atestă încă sensul „salon de coafură”, deși acesta este folosit de mai bine de 50 de ani!

Nu cunosc nici un alt termen la care să existe această „coliziune” de sensuri (numele meseriei și numele magazinului). Dacă adăugăm și statisticile de uz – doar 6 din prima sută de documente livrate de Google (toate folosind denumirea din nomenclatorul de meserii) și doar 12% dintre cei care au răspuns la sondajul dexonline pe această temă folosesc sensul din DEX – singura concluzie posibilă ar fi că în limba actuală sensul a migrat către „salon de coafură” (cum de altfel a fost și atestat în MDA și DEXI, dar nu și în alte dicționare). În ciuda faptului că termenul coafor a intrat în limbă de peste 100 de ani cu sensul „bărbat care face coafuri”, se pare că sensul a migrat la „salon de coafură”, iar sensul vechi a fost părăsit (astfel că nu putem vorbi nici aici de o coliziune propiu-zisă), fiind înlocuit de variante împrumutate din engleză, cum ar fi barbarismul hairstylist (și spun barbarism deoarece nici măcar DEXI, dicționar foarte permisiv, nu îl consemnează).

DEXI, 2007

E interesat că limba română avea un sufix specializat (-ie) care se atașează numelui lucrătorului pentru a obține numele atelierului/magazinului corespunzător (de exemplu: frizer + -ie ⇨ frizerie, măcelar + -ie ⇨ măcelărie șamd), dar se pare că nu mai este folosit în ziua de azi!

Accesul la etaj interzis

Care e cea mai ambiguă variantă?

1. Interzis accesul la etaj
2. Accesul interzis la etaj
3. Accesul la etaj interzis

Da, topica este liberă în limba română, însă nici chiar așa. De fapt aici mesajul se voia probabil: Accesul la etaj este interzis, însă după suprimarea verbului mesajul devine ambiguu

Poate trebuie adăugat și faptul că într-un mesaj contează foarte mult ordinea (primele cuvinte fiind mai importante: se pune accent pe acces, nu pe interzis) și, de asemenea, elementele non-verbale: negru pe fond auriu nu sugerează interdicția (un semn ca acesta ⛔ ar fi ajutat mai mult). Nu mai spunem că mesajul în română nu este deloc prietenos cu turiștii străini care vin la un spectacol la Sala Palatului...

Despre abrevieri

    Ca multe aspecte din ortografia românească, problematica abrevierii este tratată superficial în DOOM, nefiind considerată, probabil, importantă! În primul rînd, trebuie să ai abilități paranormale ca sa descoperi secțiunea în care este tratată: secțiunea Punctul tratează exclusiv abrevierea! În al doilea rînd, lipsește coerența și, nu în ultimul rînd, lipsește exhaustivitatea, dar aici trebuie să ne întoarcem la primul punct: nu putem pretinde unei pagini care tratează punctul să trateze abrevierile complet și corect!

    Problema se adîncește dacă sărim de principiile expuse în introducere și ne uităm la abrevierile incluse în definiții: cam ne dăm seama că nu au fost introduse conform principiilor expuse, ci după cheful autoarelor!

• doctor e prescurtat exclusiv dr. (cu punct), deși în introducere era ceva mai nuanțată poziția;
• knock-out ar fi k. o., nu KO cum știe toată lumea (nu numai pe la noi);
• ante meridiem este limitată la învechita a.m., deși moderne (și conforme cu principiile) ar fi cea folosită pe scară largă: AM (și eventual am);
• și la bulevard e bd. (cu punct). Iar aici nu e vorba de „tradiție”...
• punctele cardinale combinate au probleme: nord-est e abreviat... N-E (deși nimeni nu pune cratima);
• oferă abrevieri din limba engleză pentru cuvinte care nu există în română (Mistress e abreviat Mrs., cu punct, deși englezii nu pun punct, ci doar americanii);
• funcțiile matematice sin, cos nu sînt abrevieri, dar DOOM2 le consideră așa;
• cologaritmului i se asociază o „abreviere” (colog), dar logaritmului nu;
• aflăm că volumul are un simbol în matematică, V. De ce ar fi simbol la volum, dar abrevieri la funcțiile mai sus amintite, habar nu am!

    În Gramaticile Academiei nu există nici un fel informații despre abrevieri, deși domeniul este vast, iar integrarea abrevierilor în texte necesită reguli gramaticale și de redactare foarte clare! Probabil că ar fi necesară o structurare a informațiilor într-o lucrare de doctorat.
    Interesant este faptul că Ghidul de redactare instituțional (Comisia Europeană) preia masiv informații din DOOM2, dar, avînd nevoie de mai multă rigoare, adaugă informații în diverse secțiuni, astfel că avem 4-5 locuri în care aflăm reguli legate de abrevieri!
    Despre diferențele dintre abrevieri, sigle și acronime vezi și aici.
 
    Ce-am dori să știm despre abrevieri? Cred că am putea face o listă interminabilă, dar dacă ne rezumăm la cele mai importante lucruri am vrea să știm:

1. care este rolul abrevierilor?
2. cînd putem folosi abrevieri și în ce context?
3. cînd punem punct și cînd nu?
4. ce litere alegem cînd abreviem cuvintele?
5. ce facem cu acronimele (abrevierile care funcționează precum cuvintele: SIDA, NATO, aprozar)?
6. cum funcționează abrevierile complexe?
7. cum declinăm abrevierile?
8. ce categorii consacrate de abrevieri cunoaștem.

Voi trata pe viitor fiecare punct (probabil că fiecare dintre aceste puncte merită un articol dedicat), pînă atunci rămînem cu întrebările! ☺️