Cîțiva utilizatori de pe pagina noastră de facebook ne-au admonestat în comentarii că promovăm regulile ortografice ale limbii române, iar printre argumente erau unele referitoare la faptul că ortografia este învechită („de pe vremea lui Eminescu”), complexă („de ce există reguli care tratează cazuri mult prea specifice?”) și, în general, inutilă (era făcută o legătură cu „limba vie”).
Obiecțiile acestea se pot combate ușor:
- ortografia din timpul lui Eminescu era total diferită de cea din ziua de azi (în plus, chiar pe parcursul vieții lui s-a modificat de mai multe ori);
- complexitatea ortografiei limbii române din ziua de azi este mai curînd una scăzută tocmai pentru că există reguli: principiul fonetic este dominant, iar regulile apar tocmai pentru a se clarifica zonele unde pot apărea dubii (din diverse motive). Ne putem gîndi, pentru comparație, că în engleză scrierea fiecărui cuvînt trebuie memorată!
- în ceea ce privește utilitatea, regulile ortografice (vezi mai sus) ajută la păstrarea unității limbii. Jocul „telefonul fără fir” ne ajută să înțelegem cum s-ar modifica limba dacă nu ar exista un numitor comun la care să se raporteze toți vorbitorii!
Prefața uneia din primele încercări de normare ortografică (din 1871, cînd Eminescu devenea cunoscut!) cred că este cea mai bună dovadă pentru evoluția ortografiei! Tot documentul poate fi găsit aici!
