Stan și Bran

Stan Laurel și Oliver Hardy

Astăzi se împlinesc 96 de ani de la lansarea primului film cu Stan și Bran ca pereche. Deși probabil toată lumea știe că pe actori îi chema Stan Laurel și Oliver Hardy, puțină lume știe de ce s-a ajuns ca în română cuplul cunoscut în lumea întreagă drept Laurel and Hardy să fie numit „Stan și Bran”. 

Printre explicațiile abracadabrante pe care le găsim despre situația aceasta, două au prins „tracțiune” la public: prima vorbește de obiceiul autohton și nu numai de a se schimba numele filmelor (inclusiv cu tente de teoria conspirației: „ca oamenii să meargă să vadă același film cu alt titlu”) și respectiv ipoteza că Stan și Bran ar fi fost nume des întîlnite în țările române (?!) și că de aceea au fost folosite!

Pentru a dezcîlci misterul trebuie numai să studiem limba română din secolul XIX. Primul indiciu poate fi găsit în literatură, chiar Caragiale a scris în 1911– deci mult înainte ca actorii despre care vorbim să apuce să facă pereche – Între Stan și Bran (o puteți citi aici):

La o judecătorie se 'nfățișează un Stan și un Bran, în pricină de ceartă cu bătaie

De asemenea, Dicționarul Etimologic Român, spune că:

Stan s. m. – Stanislav. Sl. Stanislavŭ. Se folosește pentru a exprima ideea de „un oarecare, unul în plus”; Stan și Bran; Stan Pățitul.

Dacă Stan exprima ideea de un om oarecare (acum se spune Xulescu sau cutare), Stan și Bran era folosit ca un fel de plural, adică mai mulți oameni oarecare! Avem suficiente exemple în presa din secolul XIX:

Curierul 1877

Lupta, 1886

Tribuna, 1907

Ba chiar sintagma era folosită și în poezii, de exemplu Iosif Vulcan:

Familia, 1891, o parte dintr-o poezie de Iosif Vulcan

De altfel, folosirea pe scară largă a sintagmei „Stan și Bran” pentru a desemna oamenii de rînd l-a pus pe gînduri pe George Coșbuc, astfel că a scris un articol prin care încerca (în 1900, deci cu aproape 30 de ani înainte de apariția filmelor cu Stan și Bran) de ce se folosește așa de des sintagma!