aprilie

zeița etruscă Apru (Turan)

V-ar fi trecut prin cap că numele lunii aprilie are legătură cu zeița frumuseții? Chiar dacă provine din limba latină, unde zeița frumuseții era Venus, cea mai plauzibilă etimologie a lui „aprilie” spune că Aprilis a fost împrumutat de romani de la etrusci, unde numea luna zeiței Apro (sau Apru) care, la rîndu-i, fusese împrumutată de aceștia de la greci, fiind echivalentul zeiței Afrodita (Ἀφροδίτη). 

Culmea e că am descoperit asta într-o vineri (ziua zeiței Venus: Venus dies).

grijania...

    Probabil toată lumea a auzit acest termen, însă fără să știe ce înseamnă exact. Deși e folosit (aproape exclusiv) în imprecații, nu are nimic peiorativ în el. Ba dimpotrivă, este un termen pe care doar oamenii duși la biserică (la propriu) îi știu înțelesul.
    Cu toate acestea, este unul dintre rarele cuvinte care are cinci sinonime (aproape) perfecte: cuminecătură, comuniune, euharistie, pricestanie, împărtășanie (iar ultimul sinonim a clarificat, cred, sensul):

Ritual care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop.

    Explicația existenței mai multor sinonime constă în etimologia fiecăruia dintre ele (slavonă, latină, greacă și respectiv creație total autohtonă), dar nu e foarte clar de ce au rezistat în limbă cu același sens!

*glonte

    Una dintre cel mai des folosite forme greșite a vreunui cuvînt din limba română este *glonte. E adevărat că această formă este inclusă în DEX, însă aceasta trimite la forma corectă glonț, iar din vina editorului (sau a conducătorului de proiect?), nu se specifică clar care trimiteri sînt forme greșite și care nu. Ce este mai curios este faptul că toată lumea folosește la plural forma corectă (gloanțe), forma de plural corespunzătoare lui *glonte fiind *glonți (cine ascultă Phoenix probabil și-a amintit de Andrii Popa).

    Una peste alta, dacă folosirea curentă a acestei forme greșite de către oamenii obișnuiți este previzibilă, nu același lucru se poate spune despre folosirea acesteia de către ziariști consacrați sau într-o televiziune (de exemplu acest text sau acest reportaj).

eșichier

    Zilele trecute, avînd nevoie să arăt cuiva definiția, am descoperit că, în mod ciudat, cuvîntul eșichier nu figurează în DEX cu sensul de bază (tablă de șah). Noroc că Micul Dicționar Academic, care îl conține, m-a ajutat cu definiția corectă de această dată.
    Oricum, se putea și mai rău: cuvîntul participiu nu apare de loc în DEX (edițiile 1996, 1998, 2009)!

    Concluzia? Micul Dicționar Academic trebuie și el grabnic importat în dexonline.ro :)

pacienți ... transplantați

    Ultima modă la români e, pare-se, ținerea televizorului deschis (chiar dacă la volum minim) inclusiv în momentele cînd vin musafirii. Într-o asemenea ocazie, într-o vizită (deși televizorul era la minim, ecranul îți atrage privirea) am observat la un moment pe un canal de știri, lăfăindu-se pe burtieră un text ce ne împărtășea isprăvile unor pacienți... transplantați (în mod evident, era vorba despre pacienți care au beneficiat de un transplant).
    Se știe că unii ziariști au obiceiul să se joace cu cuvinte pe care nu le stăpînesc, însă transplantat are puține șanse de a fi folosit anapoda, fiind îndeobște cunoscut. Negăsind știrea pe site-ul canalului de știri, am trebuit să fac un pic de cercetare, ceea ce m-a condus la (cred eu) sursa greșelii: într-un articol de ziar era publicat un interviu cu un cunoscut medic care vorbește de „transplantați”. Curioasă este rapiditatea cu care mai multe canale media au preluat eroarea (dacă medicului i se poate ierta, meseria lui fiind să opereze bine, nu să vorbească 100% corect, în schimb jurnaliștilor li se poate imputa greșeala).
    Sigur, dacă apelezi la sofisme poți deduce că dacă faultat este cel care a suferit un fault atunci, atunci clar transplantat este cel care a suferit un transplant, însă participiul denumește acțiunea suferită de obiect (gramatical vorbind), deci (în contextul discutat) transplantat poate fi numai organul (obiectul acțiunii de a transplanta), nu și pacientul care suferă operația (și care este, așadar, operat).