luni, 30 mai 2011

bujavercă

    O utilizatoare a dexonline este surprinsă de explicația dată de Dicționarul de Argou cuvîntului bujavercă. Îmi permit să spicuiesc din mesajul primit:
[...] bujaverca ar însemna vagin. Sunt cel puțin surprinsă și mi se pare imposibil. [...] Bunica mea îl folosea pentru a se referi la o haină care se pune pe exteriorul îmbrăcăminții pentru a o proteja, haina respectivă fiind mai uzată. [...] Sau poate fi o haină mai veche - pardesiu, ilic, sacou - aflată, cum spuneam, într-o stare de uzură avansată. 
    Din capul locului trebuie să recunosc că nu am mai auzit cuvîntul și nici nu am găsit referințe la el (poate doar Tezaurul Limbii Române1 sau vreo culegere de regionalisme să îl conțină). Totuși nu am putut să trec cu vedere un șablon de „evoluție” a unei clase de cuvinte din limba română.
    Astfel, se observă că există un curent în limba română care asociază hainele nefolosibile (murdare sau rupte) cu termeni peiorativi. Avem, așadar:
    Din acest motiv este credibilă o transformare din bujavercă (haină ponosită) în bujavercă (prostituată) și prin metonimie să desemneze organul „cel mai folosit” al acesteia (după cum se spune și „creier” oamenilor foarte inteligenți). Din păcate internetul nu ne poate ajuta prea mult: singurele intrări sînt cele din dexonline și a site-urilor care au preluat definițiile de la noi și respectiv a unor nume proprii. Nici măcar în cărțile în format electronic pe care le am nu am găsit o formă asemănătoare, așa că orice ajutor e binevenit!
________________

1 Am verificat: nu apare nici în Dicționarul Tezaur!

duminică, 22 mai 2011

tratament total necabalin descoperit într-un TIR...

    Că tot vorbeam zilele trecute de Legea Protecției Animalelor – tocmai ce-a apărut problema cailor din Delta Dunării. Și fără a avea ceva cu bietele dobitoace (de cai vorbesc!), nu mă pot abține să nu gîndesc că persoanele care vor să susțină cauza ilustrează proverbul „tăcerea e de aur”... Astfel, e imposibil să nu zîmbești cînd vezi o domnișoară (politician oare?) spunînd ițindu-se dintre jandarmii ce încercau să „facă ordine” într-o manifestație spontană:
„Tratamentul aplicat acestor bieți cai este inuman!”
Fiind vorba de cîteva propoziții extrase din context nu e sigur că este o greșeală de exprimare, însă asocierea cal - inuman este sigur nefericită.

    Dar cînd știrea principală a jurnalului zice:
„În TIR-ul oprit (n.r. special pentru că transporta acei cai) au fost descoperiți 75 de cai”
începi să te gîndești la descoperiri științifice sau arheologice, la haine date jos, la descoperirea cailor în ascunzișurile TIR-ului, ... în fine la orice altceva numai la cruzime nu. Ceea ce înseamnă că din cauza carențelor de limbă română, mesajul transmis este cu totul altul decît cel dorit...

joi, 19 mai 2011

infertilitate

    O utilizatoare a dexonline ne dojenește plină de convingere că definiția pentru infertilitate este greșită, că este înșelătoare șamd (și duce considerațiile pînă la a blama definiția pentru concepțiile masculino-mioritice asupra sterilității). Sensul contestat este cel de-al doilea:
 2. (Med.) Imposibilitate a femeii de a concepe un făt viu sau viabil; (impr.) sterilitate.
    Ce nu știe utilizatoarea (dar știu lexicografii) este faptul că originea cuvîntului este latinească – fertilis – și provine din verbul ferre „a naște, a purta” (pentru cei interesați, radicalul indo-european este bher-, cel care a condus la to bear „a naște” în limba engleză). Cum nașterea este o trăsătură exclusiv feminină, înțelesul se impune de la sine.
    Mai interesant este faptul că, verificînd pe internet frecvența alăturării dintre bărbat și (in)fertil, am descoperit că majoritatea site-urilor care oferă această alăturare nefericită sînt tocmai cele medicale, adică exact cele care ar trebui să perpetueze înțelesul corect al cuvîntului.

duminică, 15 mai 2011

Protecția animalelor...

    Aflăm dintr-un ziar central (de fapt din două) că un medic din Botoșani este urmărit penal pentru cruzime față de animale din cauza eutanasierii a 200 de cîini. Lăsînd la o parte oximoronul „eutanasiere crudă” pe care îl lansează ambele ziare (preluat poate de la viziunea diferită a veterinarului față de cea a procuraturii), interesant este și pasajul extras din Legea protecției animalelor.
    Astfel, ne spune ziaristul, legea pedepsește (vezi legea 205/2004 completată de legea 9/2008) „omorîrea animalelor, cu intenție” (vezi articolul 6, alineatul 2, punctul a) – vezi aici varianta completă (compilată)). Ceea ce, în mod foarte ciudat, este adevărat. Studiind un pic legea, observăm că într-o mare măsură legea este ilogică, se contrazice și nu specifică aria clară de aplicare:
  • Deși nicăieri nu se specifică despre ce animale este vorba, articolul 6, alineatul 2, punctul a) spune că este cruzime față de animale (care este infracțiune, evident, vezi articolul 23, și se pedepsește cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei) omorîrea animalelor, cu intenție. Că e vorba de țînțari, șobolani sau găini, toate intră aici (fiind animale), adică practic fiecare dintre noi poate fi făcut răspunzător penal;
  • Totuși, puțin mai încolo apare o contradicție: Art. 20. - Sacrificarea și uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare. Deci dacă sacrificăm sau ucidem cu intenție dar cu respectarea „prevederilor specifice în vigoare” (care or fi alea?, că nu am descoperit nimic în acest sens...), vom comite o infracțiune, dar o vom face conform legii, nu? Sau poate că de fapt trebuie să le sacrificăm fără intenție, ceva gen: „scuză-mă, dar nu am vrut să fac ciorbă din tine!”...
  •  Frumusețea legii emerge în articolul 5 alineatul (2): Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi. Cui? Nu se specifică (putem presupune că e vorba de animale, dar legea ar trebui să se aplice nu să se discute). Pacea și armonia vor domni în jurul deținătorilor de animale!
  • În articolul 6, alineatul (2) punctul i) se specifică: ce mai intră la capitolul cruzime față de animale: intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului și dinților; Aici recunosc că am avut de învățat cuvinte noi, deși nu apar în nici un dicționar. Prima oară m-am speriat cînd am citit codomie, crezînd că este vorba de o greșeală de tipar (c-ul fiind destul de aproape de s pe tastatură), dar m-am liniștit spunîndu-mi că inițiatorul legii o fi fost doar neatent (sau semidoct?), codotomie sunînd, totuși, mai aproape de spiritul legii. Cu coltilotul am rămas neexplicat, poate ma ajută cineva... (înțeleg că  în anumite legi pot exista termeni specifici care să nu apară în dicționare, dar ar fi cazul ca aceștia să fie explicați);
  •  În articolul 6, alineatul (2) punctul m) avem alt exemplu de cruzime față de animale: folosirea armelor cu tranchilizant, în alte situații decît pentru imobilizarea animalelor. Pe același calapod ar trebui definită drept cruzime fată de animale și „folosirea mîncării în alt scop decît hrănirea animalelor” sau „folosirea asistentei medicale în alt scop decît îngrijirea animalelor”...
  • În articolul 6¹ se definește abandonul animalelor: Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical adică dacă cineva lasă animalul pe proprietatea cuiva (inclusiv a statului), ieși basma curată. Îl atunci în curtea vecinului și scapi!
  • Ca într-un roman polițist, articolul 7¹ aduce cu sine întorsături de situație: Este interzisă eutanasierea cîinilor, a pisicilor și a altor animale, cu excepția animalelor cu boli incurabile, constatate de medicul veterinar. Probabil că pentru domnii parlamentari care au lucrat legea asta „uciderea cu intenție” (vezi mai sus) nu include și eutanasierea. Și dacă s-ar putea găsi „experți” în drept care să aducă scuze acestei neclarități, nu vom găsi nici unul care să fie de acord cu enumerarea „cîini, pisici și alte animale”. Ce se întîmplă dacă eutanasiezi o maimuță? Se aplică legea au ba?!
  • Tot articolul mai sus amintit aduce clarificarea nivelului cunoștințelor gramaticale ale parlamentarilor: se începe cu un genitiv fără articol (corect, deoarece substantivul este cel articulat): eutanasierea cîinilor, după care se umple enumerarea de genitive articulate (greșit): a pisicilor, a altor animale. Evident, corect gramatical este: „eutanasierea cîinilor, pisicilor și altor animale”;
    Aici m-am oprit că risc să scriu un text mai mare decît legea! Sigur, se poate constata și că procurorul care instrumentează cazul (plătit din bani publici) habar nu are de prevederile legii (dar poate omul vrea să se facă cunoscut pe banii noștri, cine știe):
  • Articolul 1, alineatul (2) specifică clar: (2) Gestionarea populației canine fără stăpîn de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială... Deci aia trebuia invocată...
  • Chiar în lipsa acestuia, există articolele 20 (vezi mai sus textul) și 21 spune: Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care, datorită unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat;
  • Și chiar de nu s-ar aplica nici unul dintre cele de mai sus, pentru cazul eutanasierii (Art.7¹) nu se prevede în mod explicit nici un fel de amendă/pedeapsă iar implicit doar cruzimea și relele tratamente (contravenții!) ar putea fi invocate, însă prin simplul fapt al menționării separate a eutanasierii în lege se face distincția de acestea două (chestie care va fi invocată de orice avocat).
În concluzie, Legea protecției animalelor este de fapt un articol din Legea protecției avocaților șmecheri, iar animalele, veterinarii și deținătorii de animale ar trebui să se ferească ca dracu' de tămîie de legea asta...

duminică, 8 mai 2011

Din nou despre virgulă

    La cîte probleme cauzează în ultimul timp virgula unor ziariști, ar trebui ca dl. Socaciu să pregătească legea pentru înlocuirea ei cu blancul sau viceversa. Din pricina asta nu am mai
    Totuși, acest articol reușește să adune într-un subtitlu scurt 3 greșeli mărișoare și una de stil. Iată perla (nu am mai colorat în roșu greșelile din motive de lipsă de spațiu :) ):
„1 din 5 copii, trăiesc în sărăcie” 
  •  Cea mai mare (și nescuzabilă) greșeală este plasarea virgulei între subiect și predicat. Dacă în anumite contexte există o mică pauză de respirație care se poate face între subiect și predicat (și pe care unii o confundă cu o virgulă), aici nu este cazul;
  •  A doua greșeală este dezacordul (în număr) între subiect și predicat. Sigur, „*E multe”-urile nu sînt defel scuzabile, însă „somnul rațiunii naște monștri” inclusiv în lingvistică. În mod evident, nu copii este aici subiectul, însă prin complicarea inutilă a enunțului apar premisele erorii...
  • A treia eroare o reprezintă formularea (greșită în limba română) 1 din 5 copii. Aici se întrezărește formularea din limba engleză (probabil 1 of 5 children), însă în orice traducere trebuie avută în vedere adaptarea la limba țintă, iar partitivul din limba română anunță cît mai devreme determinatul (corect deci un copil din cinci, caz în care probabil și acordul s-ar fi făcut corect);
  • ultima greșeală pe care am descoperit-o este una de stil (minoră): în scris se recomandă ca numerele sub zece să fie scrise cu litere;
    Sigur, toată lumea a înțeles despre ce este vorba, însă o atare măcelărire a limbii române nu face cinste nimănui, cu atît mai puțin unuia care își cîștigă traiul din utilizarea condeiului.

vineri, 6 mai 2011

dublajul filmelor

    Stupid, dar adevărat, cineva vrea să impună prin lege folosirea dublajului în locul subtitrării (neasigurarea lui ar duce la sancțiuni între 5 și 10 mii de lei, conform legii 504/2002). Am stat un pic și m-am gîndit care să fie motivația din spatele acestei legi (că prima oară orice om cu capul pe umeri se gîndește la acestă lege ca efect al lobby-ului), dar mi-am zis să îi ofer credit autorului acestei propunerei de lege și am studiat expunerea de motive.

    Dacă cineva trage speranță că omul a făcut asta pentru identitatea românească, atunci trebuie să citească expunerea aceasta ca să-i treacă! M-aș fi așteptat ca expunerea să conțină studii despre problema în cauză, analize de impact și evaluări ale efectelor benefice ale schimbării, însă... Nu am obiceiul să fac analize de text, însă aș zice că o compunere a unui premiant de clasa a IV-a este mai bine construită...

    Astfel, primul paragraf, cel care trebuie să ofere motivul (că e doar expunere de motive, nu?) care să își lase amprenta asupra cititorului spune: „Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare folosirea dublării filmelor străine” Lăsînd la o parte limba de lemn și construcția demnă de un premiant din clasa a III-a, uite ca nema motivația... În continuare o dă cu protejarea identității, chestiune reluată ceva mai încolo, motiv pentru care amîn  pe moment taxarea stupidității acesteia.

    Oricum, mă bucur enorm că autorul s-a rezumat la filme, deoarece exista posibilitatea ca (legile putînd fi aprobate și tacit dacă nimănui nu îi pasă de ele) emisiunea în limba maghiară să necesite dublaj în limba română...

    Trebuie să fac aici o mică remarcă lingvistică: folosirea termenului dublare este incorect și inadecvat, neexistînd verbul a dubla cu accepțiunea similară lui dublaj. Sigur, se poate spune că dacă avem dublaj trebuie să existe și un sens corespunzător în verbul a dubla, că doar sînt atîtea cuvinte care vin în pereche: verb, substantiv terminat în -aj. Totuși, există contraargumente solide:
  1. Există o mulțime de substantive terminate în -aj pentru care nu există verb corespunzător: siaj, gramaj, procentaj;
  2. Verbul a dubla are deja un sens asociat filmelor – „înlocuirea titularului unui rol” – motiv pentru care supraîncărcarea cuvîntului cu un sens în același domeniu ar fi pernicioasă;
  3. Nici un dicționar nu înregistrează acest sens pentru a dubla;
    Paragraful următor e delicios: „Folosirea subtitrării introduce cuvinte noi, care ulterior vor fi asimilate de populație. Aceste cuvinte sunt apoi folosite din ce în ce mai des în limbaj și ajung să fie considerate ca termini (sic!) obișnuiți. Din această cauză, limba română se deteriorează, acest aspect conducând la afectarea identității naționale.

    În primul rînd să remarcăm că și am dovedit mai sus (dublare vs. dublaj) că și propunerea legilor, deci conform logicii contorsionate a cantautorului (ha! ce joc de cuvinte involuntar mi-a ieșit: cantautor de legi!) trebuie să evităm acest lucru.
  
    De asemena, trebuie musai să facem presupuneri despre haosul din mintea autorului:
  1. Cuvintele noi sînt rele, mai ales dacă sînt asimilat de populație. Mama lor de neologisme! Niciodată nu am știut ce înseamnă!
  2. Subtitrarea e nocivă!  Adevărul e că nu pot citi atît de repede să fiu sigur că acolo apar cuvinte noi, dar, tocmai de aceea, trebuie să avem dublaj!
  3. După ce limba asimilează un cuvînt, se poate întîmpla ceva și mai rău: să fie folosite din ce în ce mai des în limbaj! Și în loc să rămînă cuvinte noi™ se metamorfozează în termeni obișnuiți și pot apărea și în dicționare, ceea ce duce la deteriorarea limbii române!
  4. Cuvintele noi™ dăunează grav identității naționale;
  5. Concluzie: scrisul e rău, că poți învăța cuvinte noi™ care fac rău. Cică dacă folosești prea des cuvinte noi™ poți orbi!
    Din nou cartonaș galben (și după cum se știe, la două galbene primești roșu și ești eliminat): afectare are deja un sens modificat („artificialitate, prețiozitate”) și ca atare trebuie utilizat cu grijă ca infinitiv lung (sau ca substantiv provenit din acesta). În orice caz, se face aceeași eroare ca mai sus: trecerea de la o categorie la alta avînd convingerea păstrării tuturor sensurilor (dacă aveți vreun dubiu asupra acesteia încercați să vă amintiți cînd ați folosit ultima oară mîncare cu sensul provenit de la a mînca = „a avea furnicături în anumite zone ale trupului”).

    Sigur, există o mică probabilitate ca omul să dorească să se refere la barbarisme, însă din context nu se prea înțelege. Oricum CNA are deja printre atribuții monitorizarea potențialelor greșeli. Pe mine m-ar îngrijora mai mult greșelile ortografice și gramaticale întîlnite la TV (care, pînă una alta, se manifestă mai mult în zona vorbită decît în cea scrisă).

    Trecînd la paragraful următor descoperim angoasele prin care a trecut autorul: ‎"Avantajul dublării față de subtitrare constă în faptul că, prin dublare, expresiile din limba străină folosite în film sunt înlocuite cu traducerea expresiilor în limba română, contribuind astfel la protejarea identității limbii."

    Aici comentariile sînt de prisos... Singura explicație compatibilă cu statutul de om în toate mințile e că omul a folosit greșit DVD-ul și a ales subtitrarea în limba engleză (nu putem emite altă ipoteză despre situațiile în care subtitrarea nu ar conține expresii în limba română). Altfel ajungem să ne întrebăm la ce filme se uită parlamentarul nostru...

    În paragraful de final, găsim și o potențială motivație: „[...]De asemenea, mesajul este mai ușor de receptat de toate categoriile de persoane, inclusiv de copii și bătrîni care nu pot citi sau oameni cu dificultăți de vedere[...]
    În încheiere, mărturisesc ca, deși sînt susținător al subtitrării, nu am dorit să intru într-o eventuală polemică subtitrare – dublaj, fiecare are avantaje și dezavantaje, însă acestea pot fi găsite pe internet. Totuși trebuie spus că schimbarea de la dublaj la subtitrare și invers implică cheltuieli enorme și în nici un caz nu este normal să fie impusă prin lege televiziunilor comerciale. De asemenea, trebuie menționat că în Europa civilizată se impune subtitrarea tuturor programelor (care nu sînt în direct), inclusiv a celor din limba țării respective, iar subtitrarea este transmisă prin teletext.

marți, 3 mai 2011

Ce cuvinte caută românii? Aprilie 2011

    La sugestia lui Dorelian m-am apucat să cercetez care sînt cele mai căutate cuvinte de pe dexonline. După cîteva minute de lucru asiduu, iată rezultatul la care am ajuns (e vorba de căutări „unice”, adică avînd surse diferite):

Clasament aprilie 2011
  1. beatificare
  2. irefutabil
  3. sinonim
  4. empatie
  5. nivel
  6. după
  7. belicos
  8. carismatic
  9. crea
  10. misogin
    Recunosc că am avut și un pic de noroc deoarece următorul pe listă e tocmai un cuvînt care stă mult scris pe ziduri! Surprizele din clasament (pentru mine cel puțin) sînt sinonim, după și crea. Dacă ultimul ar putea fi căutat pentru a se afla paradigma sa, celelalte două sînt mici enigme. Are cineva vreo idee?

    luni, 2 mai 2011

    Paște sau Paști?

        Ca întotdeauna în perioada pascală, am fost metafizic frămîntat și angoasat de întrebarea din titlu! De data asta am hotărît să fac și niște cercetări întru clarificarea acestui aspect. Zis și făcut: am început, evident, cu începutul, adică am luat la mînă primul dicționar al limbii române pe care l-am descoperit: Dicționar Universal, Lazăr Șăineanu, 1896. După mici emoții cauzate de diferențele de ortografiere și de ordonare față de dicționarele actuale, am descoperit forma Pasce (care se pronunța ca Paște) – feminin plural, inclusiv cîteva exemple de folosire. Cum în ultimele dicționare „oficiale”, DOOM2  și DEX – ediția 2009, se creditează aceeași formă, dar masculin (contrar anterioarelor DOOM și DEX – ediția 1998 care preferă forma Paști, tot masculin)  nici unul defectiv, s-ar putea crede că răspunsul a fost dat.
        Cert e, însă, că forma folosită de biserică – cea ortodoxă cel puțin – este (în sintagmă) Sfintele Paști (nu am descoperit să fie folosită forma Paște) ceea ce ne oferă cîteva informații despre modul de folosire a acestui cuvînt:
    • forma Paști e suficient de veche (biserica fiind cît se poate de conservatoare din acest punct de vedere);
    • Paști este o formă de plural feminin sau neutru (trebuie să se acorde în gen și număr cu „sfintele”);
        Pînă la urmă am descoperit etimologia corectă într-un articol al lui Alexandru Graur din 1929: forma moștenită în limba română este Paște, provenind de la pluralul latinesc paschae. Acest lucru implică în mod automat faptul că la origine Paște era o formă de plural, care, din diverse motive, s-a modificat în Paști. Cum pluralul a fost simțit ca a avea și un singular (că doar e o singură sărbătoare, nu?), poporul a refăcut forma Paște dar de această dată la singular.
        Totuși, ceva este în neregulă cu obsesia DOOM/DEX pentru Paște/Paști ca masculin, în ciuda faptului că etimologia îl recomandă ca feminin plural (defectiv de singular), uzul popular îl vede mai curînd defectiv de plural (clarificarea doi Paști din  DOOM2 e de-a dreptul ilară, genul proxim „așa îmi sună mie bine, așa e corect”), iar biserica (care zic eu că are căderea de a „normaliza” folosirea termenului acestuia) l-ar recomanda fie feminin defectiv de singular (cel mai aproape de etimologie), fie neutru. Dar dacă iei la bani mărunți definițiile (inclusiv cele pentru paște - „pîine sfințită”) din cele 4 dicționare studiate DOOM/DEX te încurci în inconsistențe mai rău decît în labirintul Minotaurului. Le menționez aici numai pe cele din DEX 2009 (ultimul apărut) care:
    • susține că Paști e formă de masculin plural dar ne oferă expresia „o dată pe an e Paști”;
    • susține că Paști e formă de masculin plural îl articulează „Paștile”, fără suport în modelele flexionare ale masculinelor ;
    • susține că paște – „pîine sfințită” – e feminin (singular), în contradicție cu norma DOOM2care îl cataloghează defectiv de singular;