luni, 21 februarie 2011

„singura alternativă”

    În ultimul timp am început să mă inspir din ars poetica autorilor DOOM2 prin raportarea la generația medie de intelectuali din București™. Diferența este că, deși urmăresc cu interes folosirea limbajului acesteia, nu îl consider aprioric demn de a fi folosit drept sistem de referință întru sistematizarea limbii. Ci, dimpotrivă, sînt interesat de greșelile (nenumărabile, realmente) făcute în acest mediu folosit de Institutul de lingvistică DOOM2 ca bază de cercetare; întotdeauna putîndu-te surprinde cu noutăți în materie de stîlcire a limbii.
    Una dintre acestea este sintagma din titlu (întîlnită și sub forma unica alternativă) care, oricum ai întoarce-o, este o greșeală (după mine impardonabilă pentru oricine de la nivelul mediu de educație în sus) în cam orice context posibil. Supărătoare este frecvența cu care apare aceasta (nu numai în vorbire, unde mai poate scăpa din pricina grabei), mărturie stînd și numărul mare de rezultate găsite la căutarea sintagmei pe internet. Cauza este destul de evidentă: pierderea sensului de „una din două” pe care îl are alternativă (similar cazului lui dilemă de altfel).
    Astfel, dacă vorbitorul are deja o soluție și consideră că există doar una în afară de aceasta referind-o ca singura alternativă va comite un pleonasm, deoarece alternativa este posibilitatea de a alege între exact două situații posibile. Alternativă (sic!) e folosirea sintagmei singura alternativă cu sensul de „singura opțiune posibilă”, caz în care – recunosc, mi-am atins limitele – nu știu să exprim într-un cuvînt greșeala comisă. I-aș spune oximoron, dar fără a fi figură de stil și fără a fi intenționat. Ceva similar cu „cei patru evangheliști erau trei: Luca și Matei”.
    Oricum, ca să fiu român* pînă la capăt trebuie să mărturisesc că am descoperit că în engleză greșeala este generalizată (bine, aici avantaj ei: noi ar trebui să putem putem face imediat legătura între alter și altul, spre deosebire de ei) ca și în italiană de altfel (nici ei nu au nici o scuză!), în schimb, în franceză apare destul de rar.

___________________________
* să moară și capra vecinului, nu?

sâmbătă, 19 februarie 2011

hybris...

    Mai ieri am urmărit la TV  (mai de voie, mai de nevoie) o emisiune despre salariile profesorilor. Sigur, invitați numai obraze subțiri, formatori de opinie, ce mai, crème de la crème!

    Discuțiile curgeau normal (pentru o emisiune TV la postul respectiv TV, adică harababură și un moderator încercînd să îi convingă pe toți că e deținătorul adevărului suprem), cînd brusc mi s-au ascuțit simțurile! Cînd se discuta despre guvernul plătește sau nu, un invitat (care se laudă în biografie că se pricepe la literatură și că scrie articole politice ca să mai cîștige un ban în plus) afirmă „Acest fapt este un hybris – o ruptură politică”. Și nu așa orișicum, ci pronunțat frumos, ca la carte: hübris

    Recunosc că am început să îmi încălzesc procesorul încercînd să fac legătură dintre sulă și prefectură: ce o avea provocarea zeilor la competiție sau mîndria nemăsurată cu decizia politică și incapacitatea guvernului de a plăti niște drepturi bănești? Recunosc că nu am reușit să găsesc o altă explicație decît folosirea cuvîntului fără a-i cunoaște sensul. Dacă s-o pricepe cineva la o explicație mai bună, aș fi tare curios să o aflu.

joi, 3 februarie 2011

Reduceri de pînă la -70%...

    A sosit sezonul reducerilor și împreună cu el o nouă serie de enormități (vezi titlul). Inițial am vrut să fac și niște poze care să acompanieze articolul, însă cum afișe cu texte similare găsești la tot pasul, mi-a părut un pic nedrept să fac „reclamă” unei singure companii...
    „Bine, bine, dar ce are matematica cu limba?” ar putea să se întrebe unii... Privită dintr-un punct de vedere matematic, reducerea cu -70% (deci cu un număr negativ) este o operație corectă, avînd ca rezultat o creștere cu 70%, așadar matematic nu este nimic greșit (doar consiliul concurenței ar putea da eventual niște amenzi pentru că afișul nu este conform cu realitatea). Cum problema nu are nici un fel de legătură cu reducerea, avem de-a face cu semantica: autorii gogomăniei nu sesizează faptul că și cuvîntul „reducere” implică o scădere, deci minusul adăugat procentului este absolut neavenit!
    Singura explicație care mi-a venit în minte a fost o posibilă traducere fără intervenția creierului a americanului sales prin românescul reduceri, însă nu prea am descoperit procente negative în aceste promoții (de obicei anunțurile arătă ceva de genul sales: up to 30% off). Sigur, off ar putea fi echivalat cu „-”, însă explicația devine prea complicată așa că e mai probabil ca greșeala să se datoreze incapacității de a face legătura dintre cuvînt și înțelesul lui. Interesant este că nimeni din lanțul celor care au aprobat tipărirea afișului nu a observat discordanța.

    Nu mă pot abține să nu povestesc aici ceva similar: o persoană (majoră, vaccinată și plină de succes profesional) care dorea să capteze atenția într-o discuție despre reduceri, afirma nonșalant că în ultima excursie a ei la Paris „erau reduceri serioase, nu ca la noi: erau reduceri de 100% și chiar și mai mult de atît”!