marți, 22 decembrie 2009

Cel mai lung cuvînt din limba engleză

    Nu, nu l-am preluat dintr-un dicționar... Pur și simplu l-am descoperit folosind un motor de căutare un pic altfel: Wolfram Alpha. Cum se caută? Simplu! Ce obținem?
pneumonoultramicroscopicsilicovolcanoconiosis
    E adevărat că și în dexonline se poate folosi pentru descoperirea celui mai lung cuvînt din limba română (atestat de dicționare) – electroglotospectrografie – însă nu trebuie să uităm că motorul de căutare menționat mai sus este orientat către matematică...

    Că tot am ajuns aici, nu pot să nu amintesc și de celebrul hapax legomenon shakespeare-ian: honorificabilitudinitatibus (da, el e latinesc la origini, după cum se și vede, dar autorul voia să persifleze pedanteria). Cuvîntul acesta care înseamnă ceva de genul „starea de a fi capabil să primești onoruri” îmi aduce aminte de o lectură dintr-o revistă Flacăra Rebus a anilor '80 în care găseam cuvîntul (informație pe care nu o pot confirma, din păcate, neavînd la dispoziție arhiva acestei reviste la dispoziție): inonorabilitudinalitate și era atribuit lui Nicolae Bălcescu, însemnînd ceva de genul „lipsă de mîndrie patriotică”. Dacă reușesc să găsesc acul în carul cu fîn, voi aduce lămuriri suplimentare...

Editare ulterioară: am descoperit în revista Rebus nr. 6 (666) din 15 martie 1985. Totuși, se impune o observație: Nicolae Bălcescu a murit în 1852, deci nu avea cum să inventeze acel cuvînt în 1856, cum se specifică în respectivul text. Nici de o operă publicată postum nu poate fi vorba, căci abia în 1861 a început publicarea operelor sale. Știți cumva vreun expert în Bălcescu care să ne poată ajuta?

3 comentarii:

Anonim spunea...

... si se pronunta cam asa:

http://www.youtube.com/watch?v=52CEeDavgaU

romaniandiva spunea...

inonorabilitudinalitate - eu am intalnit acest cuvant in copilarie, tatal meu mi-a zis de el, tot din reviste de rebus....

Radu B. spunea...

Deci nu sînt singurul! Începeam să am dubii...