Oare ce vrea să spună autorul?
sâmbătă, 16 noiembrie 2024
marți, 12 noiembrie 2024
Urme de țelină
Nu e ca și cum frunzele crude ar fi preparate cumva și astfel țelina să intre în componența arpagicului... dacă ar fi existat vreun contact cu țelina, sînt convins că orice urmă de țelină s-ar duce la o spălare serioasă (mai ales că este recomandată pe aceeași etichetă).
Avertismentul sună mai curînd pervers, ca și cum ADN-ul țelinei ar fi reușit să se insinueze în cel al arpagicului după o orgie vegetală (deși, dacă ne luăm după genul legumelor, ar trebui să fie exact invers)!
sâmbătă, 19 octombrie 2024
Giolgăul eponim
Ieri cel mai căutat cuvînt a fost giolgău. Probabil Geolgău este singurul fotbalist care a reușit să rămînă în conștiința populară transformîndu-și renumele în substantiv propriu. Îmi fac mea culpa că nu am știut pînă acum, căci cu siguranță l-am fi cinstit (pentru cine nu știe, Gheorghiță Geolgău a fost fotbalistul care a marcat golul care ne-a califica la turneul final al Campionatului European din 1984, cînd erau doar 8 echipe calificate)!
Interesant e că în limba română ambele cuvinte argotice cu acest sens (penis) care provin din nume proprii – Giolgău și Gogu – sînt variante ale lui Gheorghe! Nu am spus hipocoristic, căci după formă (-ău) și... sens, Giolgău ar fi „hipercoristic”! Nu am reușit să descopăr în română alte nume care sa fie folosite cu acest sens și nici o altă limbă care să folosească pentru acest sens variante ale aceluiași nume...
Recordul de nume este în engleză avem hipocoristicele Dick (de la Richard), Willie (de la William) și respectiv numele Peter*. De remarcat că în germană se folosește... Johannes**(!)
*) Ca să ne facem o imagine, iată ardeii iuți Peter:
**) Wie die Nase des Mannes so sein Johannes
vineri, 27 septembrie 2024
subsemnatul...
Știu că „mă-ta are cratimă” (așa e cîntecul...), dar nu îmi este foarte clar dacă subsemnatul are virgulă.
În schimb, în manualul de limbă română pentru clasa a 11-a (Manolescu & co, editura Sigma) vedem indirect că ar fi fără:
Dar în manualul de TIC (sic!) există un model de cerere unde subsemnatul nu are virgulă:
În schimb, în Gramatica limbii române (2008) găsim un exemplu cu virgulă (nu e explicit, ci tot indirect)...
În mod cert nu avem de-a face cu virgula lui Schrödinger care să existe și să nu existe în același timp! Deci ar trebui să fie un singur răspuns corect! Dintre gramatică și manuale, parcă aș merge pe mîna gramaticii, dar în ambele cazuri avem doar niște exemple...
Dacă o iau logic, mi-e teamă că situația devine și mai neclară: după subsemnatul nu prea are sens să apară numele, căci se presupune că apare la final... că d-aia se numește subsemnat! Dar logica, știm deja, nu are nimic de-a face cu limba, așa că, dacă verificăm dicționarele, observăm (deși poate nu înțelegem) cum sensul a migrat de la:
„cel care semnează (în partea de jos) o cerere, un act”
– exact ca în franceză – la ce avem acum în DEX:
„semnatarul cererii care își indică numele în introducerea [!] cererii sale”.
La fel de interesant e și ca DEX îl clasifică drept substantiv, dar în toate ocurențele urmate de nume întîlnite de mine termenul este acordat cu persoana I (ca „eu”), nu cu persoana a III-a, cum ar trebui să fie dacă ar fi substantiv. În contrast, toate ocurențele neurmate de nume par a folosi verbul la persoana a III-a. În acest caz, subsemnatul-pronume ar trebui urmat de virgulă, așa cum se întîmplă și cu pronumele eu.
Dar există și o altă variantă pentru acest comportament: subsemnatul (urmat de nume) să fi devenit o formulă de introducere, neanalizabilă (iar din punct de vedere semantic este indubitabil acest lucru). În acest caz e destul de greu de explicat folosirea virgulei...
Ultima variantă este cea care este majoritară în declarațiile găsite pe internet (aproape 90% neavînd virgulă), dar nu cred că este relevant, pentru că de obicei formularele sînt create pe baza unui șablon (și deci nu reflectă dorința semnatarului).
Trebuie spus că nu numai cuvîntul, ci și folosirea administrativă (în cereri și declarații) este preluată din limba franceză, așa că m-am gîndit că am putea să rezolvăm problema verificînd care este standardul în franceză. Din păcate, e fix ca la noi, cu și fără virgulă... Singura deosebire (minoră) e formularea care folosește și pronumele personal: Je soussigné...
vineri, 9 august 2024
*malsprasi (malpraxis)
Nu știu cum malpraxis a putut ajunge malsprasi... Curios mi s-a părut că termenul nu a fost căutat în dexonline (ca, de exemplu, inexistentul dezaharda). În mod clar, pentru populația generală, inculții de la o emisiune ineptă* sînt mai interesanți decît cei din guvern... Deși cei din urmă ne pot influența viața!
Adică au fost cîteva căutări aproximative ieri și azi, dar foarte puține (sub zece). Cel mai simpatic a fost malprasix (probabil după modelul Asterix și Obelix)!
*) un cuvînt stîlcit la o asemenea emisiune a fost căutat de mii de ori acum o săptămînă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)