*foietaj

    Contrar părerii vorbitorului mediu și a televiziunilor, nu există în limba română cuvîntul *foietaj. Forma corectă a fost dintotdeauna foitaj.

FOITÁJ, foitaje, s. n. Aluat franțuzesc. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilletage (după foaie).

De altfel, cu excepția unei mici scăpări în Dicționarul de Neologisme (și acolo doar într-o ediție), nici un dicționar nu consemnează forma cu e: asocierea cu etajul fiind doar o greșită etimologie populară...

Editare ulterioară:

Ar mai fi de răspuns la întrebarea: dacă norma spune într-un fel, iar majoritatea vorbitorilor în altul, care este calea de urmat: educăm vorbitorii sau schimbăm norma? 

Dicționar vizual - proiect pilot

    Cine a rătăcit zilele trecute pe paginile dexonline și a ajuns întîmplător pe paginile definițiilor bicicletei, porcului, viorii sau a părților lor constituente n-a avut cum să nu observe apariția unor imagini care, la click, afișează o imagine similară cu cea alăturată (am ales-o pe aceasta ca fiind de sezon).

    Acesta este un proiect-pilot al dexonline, care vrea să traducă în fapte dictonul «o imagine face cît o mie de cuvinte». În cazul în care va exista susținere din partea utilizatorilor (partea vizuală consumînd o multitudine de resurse: financiare, temporale, umane șamd) , acest proiect-pilot va fi extins la toate cuvintele care suportă o reprezentare grafică.

Ortograme pentru BBC entertainment

    După un festival de virgule puse aiurea sau deloc (cred că au fost cel puțin 20 de situații în decursul unei jumătăți de oră) săptămîna trecută pe BBC entertainment, săptămîna asta a venit rîndul cratimelor!
    Sigur, ne putem gîndi la circumstanțe atenuante: poate e doar o greșeală de editare, poate e o scăpare a traducătorului, însă dacă ne gîndim cum funcționează sistemul (un traducător, un editor și un supervizor), e aproape imposibil să nu sară cuiva în ochi „i-ați” (care, oricum am face, cere un participiu după) în loc de „ia-ți” (e greu de confundat, totuși, verbul a lua)!

titicar

Am descoperit zilele trecute că titicar nu apare în dicționarele românești! Cuvîntul a apărut cel mai probabil la sfîrșitul anilor '60 și desemnează un tractor cu remorci speciale pentru transportul pasagerilor (de obicei folosit în stațiunile turistice).

Etimologia nu este clară, dar este evident că modelul a fost minicar (care înseamnă același lucru), dar partea inițială fie nu este românească, fie este o creație ludică.

Prima mențiune scrisă a termenului pe care am descoperit-o este în România literară, 9 iulie 1973.

DOOM2 și Olanda

    Pentru cine nu a aflat încă, limba oficială a Olandei se numește neerlandeză. Și de fapt Olanda nu este numele țării, ci doar al unei provincii a țării al cărei nume este Țările de Jos/Regatul Țărilor de Jos (culmea! două entități distincte și acestea). Sătul fiind de informațiile aproximative, am hotărît să mă informez cît mai atent pe această temă. Primul pas: ce scrie în DOOM² despre numele proprii străine? Cam asta (mai multe informații aici):

Numele statelor (și cuvintele din aceeași familie — !belarus, !belarusă) trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea^[49]: !Belarus, !Cambodgia, !Cóte d'Ivoire, !Myanmar.

    Interesant e faptul că pe site-ul Academiei este publicat un articol (am scris despre el aici) despre noutățile din DOOM². De aici citez:

Numele statelor trebuie utilizate în forma oficială recomandată de acestea Belarus (la cuvintele din aceeași familie se pot folosi ambele variante: belarus/bielorus, belarusă/bielorusă), Cambodgia, Côte d’Ivoire, Myanmar.

   Trebuie să mărturisesc că m-am repezit la DOOM² și am căutat etnonimul corespunzător lui Myanmar (pe cel vechi îl știu: birmanez). Evident, nu l-am descoperit!

    De asemenea, cele două informații îmi par oarecum contradictorii (una fiind norma, cealaltă fiind publicată pe site-ul Academiei și părînd a fi scrisă chiar de colectivul care s-a ocupat și de DOOM²), mai haioasă fiind nota din DOOM² care referă ca sursă Lista corpului diplomatic (varianta actualizată o puteți citi aici), exprimarea fiind suficient de ambiguă încît să nu fie clar dacă lista aceasta a fost o simplă sursă pentru noile intrări în DOOM sau însăși regula de folosire a fost preluată de acolo (puțin credibil: am căutat ceva de genul ăsta în listă și nu am găsit).

    Mai ciudat mi se pare modul discreționar în care a fost interpretată această listă, exemplificativ fiind:

    Dacă pot înțelege necesitatea folosirii formelor oficiale în diplomație, recunosc că mă depășește impunerea acestora în vreun fel în vocabularul de zi cu zi, mai ales că sîntem obișnuiți să folosim formele încetățenite (nici măcar cel mai înrăit adept al regulilor nu va spune Regatul Țărilor de Jos în loc de Olanda. Dar dacă tot se dorește o atare impunere, măcar să se facă cum trebuie: toate numele țărilor să fie în formula diplomatică și etnonimele să fie corespunzătoare!