Necesitatea folosirii (în anumite circumstanțe a) unor adverbe diferite pentru propozițiile pozitive și respectiv negative este o caracteristică importantă a limbii române. Cunoașterea insuficientă a limbii deja a creat un „monstru” de acest gen: folosirea lui
decît restrictiv în propoziții pozitive în locul lui
doar. Se pare că fenomenul acesta se extinde (vezi imaginea)!
În cazul de față,
pînă și un elev mediocru ar fi formulat corect propoziția și ar fi spus:
Nici măcar cel mai superstițios om [...]