locație

În ultimii ani, un cuvînt a făcut carieră: locație în sus, locație în jos, în orice caz cîteva milioane de locații existente pe net conform prietenului Google... Culmea, cu un cu totul alt sens decît cel din dicționare. În prima sută de rezultate, în afară de definițiile dexonline şi încă vreo două-trei site-uri - practic avem de-a face cu o majoritate zdrobitoare - toate folosesc acest cuvînt cu presupusul sens: loc, poziție, amplasament. Dacă ne uităm în mai sus amintitul dexonline, la definiția cuvîntului locație (DEX '98) găsim:

LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

Nici urmă de loc, poziție, amplasament... Doar al treilea sens din Dicționarul de Neologisme se apropie un pic de cel folosit în mod curent:

LOCÁŢIE s.f. [...] 3. (Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg.

În mod evident, cuvîntul este preluat cu sensul din limba engleză - vezi location - care are aceeași origine cu cuvîntul din limba română, și anume locatio. De ce oare s-a încetățenit acest barbarism? Cel mai probabil, această contaminare se datorează utilizării din ce în ce mai extensive a limbii engleze împreună cu anumite carențe în cunoașterea limbii române (din păcate nu se poate vorbi aici de o legătură cu elementul de compunere -locație din radiolocație su geolocație). De același soi, dar mai puțin întâlnite ar fi: a completa folosit cu sensul de a termina (contaminare de la englezescul to complete), compas cu sensul de busolă (e adevărat că exista acest sens învechit al cuvîntului, însă el a fost resuscitat de compass= busolă din engleză).

La bulivar, birjar!

Editare ulterioară: ediția din 2009 adaugă și un sens apropiat de sensul incriminat aici, deși ca nuca-n perete: etimologia fiind total diferită, ar fi trebuit în cel mai bun caz să fie LOCAȚIE²...

LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; în sintagma) Contract de locațiune = Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locațiúne s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.