Am primit zilele trecut o reclamă pe e-mail care folosește expresia din titlu. Nu trebuie sa fii lingvist ca sa îți dai seama că este ceva în neregulă (căruța avînd prin definiție patru roți). Nu e un caz singular: vezi
aici știrile care cuprind expresia (sau chiar
cărțile care o conțin), destul de multe!
Inițial am încercat să găsesc o noimă expresiei, dar nici carul de luptă (fiind singurul car cu două roți) nu prea avea sens, căci nu se mai folosește din antichitate, și nici o eventuală confuzie între căruță și brișcă (sau șaretă/cabrioletă) nu se potrivea, căci briștile au dispărut de cam o sută de ani, iar conform datelor culese de pe internet expresia pare să fie folosită mai des în ultimul timp (e adevărat, există și o variantă cu
a cincea roată, care are sens). Însă faptul că în engleză sau franceză situația este similară (coexistența expresiilor similare
a treia roată – a cincea roată) mă face să cred că expresia greșită a fost preluată dintr-una din aceste două limbi (poate chiar din ambele)!
O altă pistă ar fi confuzia cu o expresie mai veche românească,
a fi cu trei roate la car „a nu fi întreg la minte”, însă ar trebui găsit modul de contaminare.
De menționat că în DLRLC își făcea loc (fără exemple, deci nu foarte folosită atunci) și expresia
a fi a cincea roată la car!
