*oprobiu

    Încă din școala generală, la lecțiile de vocabular am învățat că există anumite cuvinte : delincvent și nu *delictvent sau *delicvent (cuvîntul nu are nici o legătură cu cuvîntul delict) sau repercusiune și nu *repercursiune. Printre aceste cuvinte este și oprobriu (varianta greșită fiind aici: *oprobiu). Te poți aștepta ca persoanele cu un nivel scăzut de educație să folosească forma greșită, însă, sincer, nu m-așteptam ca un scriitor cu pretenții să greșească:

Ca să nu mai vorbim de modul “profesionist” în care scot din joc adversarii, fără să se umple de *oprobiul public.

    E adevărat, într-un articol de ziar, și, mai rău, sportiv. (Din nou remarc faptul că ghilimelele se transformă de la articol la articol, de la autor la autor, dar asta e ceva mai puțin grav, avînd în vedere că nici Academia Română nu face altfel... Oricum, există măcar un document „oficial” care clarifică situația ghilimelelor).
    Mă pot întreba (evident, malițios) dacă nu cumva, în viitor, „intelectualul mediu din București” va impune factorilor de decizie din cadrul Academiei folosirea formelor *oprobiu, *delictvent sau *repercursiune în dauna celor corecte, așa cum au fost adoptate remarci (în loc de remarce), calamar (în paralel cu calmar), pioneză (în paralel cu piuneză) sau crevete/creveți (în loc de crevetă/crevete).